Vă rog să afișați multă înțelegere pentru lipsa mea de manifestare pă platforma asta unde sunt și io mândru cetățean și să nu mă uitați și voi precum algoritmu' lu' Marck.
Nu că aș însemna cine știe ce, da' măcar așa din umanitate.
A venit iarna cea adevărată. Adică la fel cu iernile de pe vremuri. Cu -15 grade, drumuri și șosele impracticabile, școli închise, oameni dând la zăpadă cu lopata și bineînțeles, toți înjurând primarul, guvernul, partidul și președintele. Ca în anii 80.
P-asta trebuie să v-o povestesc că nu pot altfel. Pentru că talentul meu cel mai mare e să mă fac de râs. Să nu mi-o ia cineva înainte cumva, că nu-i cinstit. Cum să mă facă altcineva de cacao când eu pot? Și vreau.
Ce vă văitați fraților că au renovat ăia bojdeuca lui Creangă? Adică cum? Ce, lui Creangă nu i-ar fi plăcut nițel confort? Stătea el cu șindrilă pe casă dacă ar fi avut bani de Lindab?
Ieri m-am dus să cumpăr un sacou. Bine, n-am cumpărat. Da' am căutat. Temeinic. Cre' că am intrat în fro' douj' dă magazine, dacă nu mai bine. Să vă faceți așa o idee, am plecat pe la 10 dimineață de acasă și m-am întors la 19 și ceva.
Mă tăvălesc de râs când ascult întâmplător (atunci când zapeze de plictiseală canalizația tv așteptând să treacă timpul până începe Las Fierbinți sau Schimb de mamele, că de tați, așa, câte o săptămână pentru împrospătarea și înviorarea cupluril
Mă uit cu detașare și amuzament la zbaterea care se petrece acum în America – dar nu numai acolo – în Franța, Anglia, Germania, dar și în guvernământul sasului nazist Johannis, care se pregătește inevitabil să iasă în decor...
Am citit una dintre cele mai tranșante, dure replici din partea unui străin transmisă poporului nostru. Și acesta nu este orice străin, ci chiar ambasadorul Norvegiei în România.
Într-un mare oraș trebuie să fii apt să trăiești! Trebuie să ȘTII cum să o faci, nu poți ateriza pur și simplu ca fluturele pe lampă și să zici că ești orășean. Trebuie în primul rând să ai pretenții, SĂ ȘTII să ai pretenții!
