Când mă gândesc la faptul că există în prezent în Iași – cu drept de vot – Cetățeni tineri care nu au prins „primele alegeri libere” din 1992 organizate de FSN, parcă mă apucă un fior pe șira spinării...
Aveam deja 2 ani de la Lovitura de stat poreclită „revoluție” și țara era plină deja de partide noi, „istorice” și inventate, dejecțiile umanoide de tot felul pluteau pe străzi și aburcau pe baricade închipuite căutându-și un loc cât mai aproape de vârf...
De doi anișori a explodat Presa. Presa „liberă”! Scrisă, audio, video. La Iași notorietate aveau „Mon(m)itorul” devenit ulterior un brand național și a adăugat în coadă „de Iași”, 24 ORE, a lui Adi Cristi, până nu cu mult timp înainte redactorul șef al Gazetei de pereți de la CUG, care servea Comitetul PCR al Combinatului, apoi ca radiouri de notorietate a fost „Vox T”, la Tv au apărut din spuma mării „Europa Nova” – finanțată de o „societate deschisă”... și încă TELE M, sub patronajul lui Ticu Isari, care a primit echipamentele de la frățiorul emigrat în America pe vremea lui Ceaușescu.
Asta doar pe plan local, să nu mai spun de puzderia de ziare și reviste naționale care te înnebuneau la propriu cu știrile de can-can. Românii nu știau atunci decât de „Scânteia” și „România Liberă”, cu același text aproape, dar cu titlul modificat.
Fostele vârfuri mai puțin cunoscute public de la UTC, dădeau puternic din coate să se aburce pe umerii dinozaurilor scăpătați din defunctul PCR, securiștii lui nea Nicu se dăduseră la fundul apei și se pregăteau să se reinventeze în SRI sub bagheta ticălosului Virgil Măgureanu. Vremuri...
Cu siguranță, ieșenii erau adepții schimbării, doreau să scape de fantoma comunismului și credeau că țara a pornit pe drumul democrației. Săracii...
Timp de doi ani - din 1990 până în 1992 - la primărie se perindaseră tot felul de figuri oportuniste și machiavelice provenite în special de prin pepiniera unor Trusturi de construcții care fuseseră tari pe vremea Răposatului și care se erijau în mari specialiști, că doar ei făcuseră în mare parte blocurile și clădirile noi ale „Iepocii de Augr”. Nu le mai dau numele, că oricum nu mai au importanță. Singurul care poate ar fi reușit să stăpânească corect și în folosul ieșenilor orașul în acel haos de putere și vid legislativ apărut după „Deranj” - când lumea fierbea și cuvântul de ordine era „JOS cutare” și „Noi știm” - a fost regretatul inginer Emil Alexandrescu, ajuns primar ales al Iașului, dar care a murit prin infarct la câteva luni după numire.
În 1992 se înscriseseră la alegeri pentru Primăria Iași câțiva „corifei” locali, care mai de care mai deștept și mai titrat, pe câte un domeniu profesional, profesori universitari sau ingineri directori de mari întreprinderi. Unii erau promovați și susținuți de PDSR, alții de Convenția Democrată, sau „Cheia” după cum avea ea simbolul electoral. Trebuia să începem să mimăm democrața.
Presa locală formată din tineri jurnaliști ieșiți proaspăt de pe băncile facultății de jurnalism de la „Cuza” erau promotorii noului curent anticomunist promovat la greu de Societatea Deschisă care se infiltra aruncând în stânga și în dreapta cu bani și dotări în utilaje de tipografie, tele-faxuri, aparatură de filmat și birotică – toate puse la dispoziția noii prese „libere” și democratice. Ăștia toți scriau cu mult talent critic, „în draci”, despre nenorocirile aduse de comunism și epoca de aur, despre nenorocirea că aveam o economie nefuncțională și energofagă, producătoare numai de lucruri proaste și inutile.
Prin urmare, la doi ani de la „revoluție” Presa susținea Opoziția la tot ce a fost comunist sau care reprezenta comunismul. Așa s-a făcut ca marea masă de ieșeni să-l fi votat pe Ion Iliescu și Petre Roman („idolul femeilor”), dar să fi dorit Marea Schimbare pe plan local și așa s-a votat masiv „CHEIA” la primărie.
Pe Media locală era promovat asiduu și era mereu în centrul atenției un anumit „profesor universitar” cu numele de Constantin Simirad, mare profesor de matematică la Universitatea „A.I. Cuza” închis singurel în turnul Observatorului Astronomic din Iași, de unde se uita cu ocheanul după un post bun să se îmbogățească. S-a lipit imediat de Convenția Democrată și i s-a dat Cheia să descuie ușile primăriei.
A fost ales de ieșeni în număr covârșitor, cea ce dovedește apetitul localnicilor pentru democrație și capitalism, dorința ieșenilor de a răzbate cu propriile forțe, cu propriile minți, spre o nouă viață în care să fie uitați cei 50 de ani de comunism adus cu tancurile sovietice și dictatura pumnului.
Buunn...ăăăă... Constantin Simirad se prezenta ca un om modest, venit din fundul Moldovei din Coțușca Botoșanilor, un băiat cuminte și sărac de la țară care a umblat la facultate în pantofi de cârpă cu pantalonii peticiți, dar care a muncit din greu până a ajuns în vârful și elita universitară... Omul a pornit de jos, ca majoritatea alegătorilor, de la învățământul gimnazial, liceal, iar din această postură „fosta orânduire” l-a trimis ca ambasador al României Socialiste în Maroc, unde a învățat pe copiii de acolo „artimetica” prin care dacă ești deștept, „unu plus unu” pot face și 3 și 5 și chiar opt. Având un dosar „beton” la fosta securitate de delator și turnător, Nea Costică din Coțușca a fost apt de a fi trimis pentru un salariu în dolari americani să predea peste hotare. Legăturile sale cu fosta securitate l-au făcut apt să fie pus primul pe lista Convenției Democrate, să i se facă un CV frumos care să îmbine utilul cu plăcutul și să fie ambalat într-o cutie aurită cu fundă mare roșie.
Ieșenii doreau să scape de comunism, dar într-un fel al lor, propriu, să fie un om care totuși nu ura din toți rărunchii săi comunismul, deși el asta susținea sus și tare, dar era categoric pentru ruperea de comunism. iar Simirad a arătat că lui i se rupe. Nu știu azi dacă ar fi fost mai bun vreo unul dintre ceilalți candidați în detrimentul lui Simirad, că toți erau cam pe același calapod. Pe unul chiar îl chema Ionel Calapod.
Este cert însă că Simirad a ieșit Primar al Iașiului triumfător, cu surle și trâmbițe, cu fanfară și lăutari la poartă.
Am apucat să mă angajez în primul mandat al lui Simirad la primărie unde am venit la rugămințile unui fost coleg de liceu ajuns director adjunct la Citadin și le trebuiau un specialist în marcaje rutiere și siguranța circulației. M-am bucurat sincer că voi avea ocazia să pun în aplicare în orașul mei natal experiența vastă pe care o dobândisem deja în cei 20 de ani de profesie începută în Ardeal unde fusesem numit să conduc la 25 de ani o întreprindere de Gospodărie Comunală din subordinea Primăriei orașului reședință de județ. Mi-am făcut ucenicia în practica meseriei complexe lovindu-mă cu capul de pragul de sus din care eram plin de cucuie, dar am avut marele noroc să colaborez cu un primar care avea numai studii politice după cum erau vremurile, însă era un om deosebit de destoinic și corect în ciuda faptului că eu eram român și el maghiar. Aveam amândoi o mare încredere unul în celălalt și așa am reușit să aduc acolo invențiile unor profesori de la facultatea din Iași pe care o absolvisem și să mai contribui de pe funcția pe care o aveam la modificarea hărții fizice a României adăugând o pată albastră lângă oraș.
„Revoluția” m-a adus din unele considerente personale acasă, dar pentru mine asta a fost ca un mare pas înapoi în viață. Am revenit printre oameni falși, printre șmecheri și leneși, printre oameni perfizi care sunt în stare de orice ca să parvină ei. Cunoșteam bine de unde am plecat și aveam un grad de comparație a ceea ce lăsasem în urmă, așa că am putut lesne să mă feresc și să nu mă murdăresc.
Celor care nu mă cunosc personal le spun că eu am trăit și crescut de mic pe lângă Primăria Iași la care tata a luat repartiție în anul premergător nașterii mele, ca economist la Secția de Gospodărie comunală, unde colegii săi de serviciu erau și buni prieteni printre picioarele cărora mă încurcam de mic când eram luat de tata „la servici”. Anturajul prietenilor de familie a părinților mei erau familiile unor ingineri din primărie care au construit în acele vremuri lucruri trainice pe care le avem și le folosim și azi. Nașul meu de botez a fost ing. Neculai Cenușă, un om de bază al primăriei Iași. Cu el și cu ing. Vasile Bârcă am crescut de mic și până ce am terminat facultatea. Aveau un cult al binelui, o mândrie profesională cu care se simțeau utili, deși necunoscuți ai populației orașului. Apoi m-am „școlit” și eu pe acest domeniu la facultate și apoi în Ardeal. Am fost aruncat în apă adâncă fără să mă întrebe nimeni dacă știu să înot. Am dat din mâini și din picioare ca să nu mă înec și așa am constatat că mă simt ca peștele în apă.
Nu voi face acum vreun elogiu sau vreo apologie la ceea ce am făcut eu personal împreună cu 2-3 colegi pe care i-am avut în acei ani la Citadin, însă vă spun că Iașiul era ținut în top de o echipă condusă profesional de inginerul Mihai Theodorescu – directorul de atunci al Citadinului, de aceeași profesie ca și mine - și care era un om deschis la minte și la nou și știa să creeze o atmosferă de efervescență creatoare printre personalul din subordine, ceea ce a propulsat Iașiul între 1995-2000 ca fiind cel mai bine gospodărit oraș din România! Îmi amintesc cum veneau edili de la București, din Bacău, Suceava, Brașov – unii oficial, alții în „spionaj” – să vadă ce am mai inventat, ce noutăți mai avem în Trama Stradală, ce și cum reușim să facem noi. Vă jur că așa a fost și nu altfel! Toate laudele erau primite de Simirad, care se umfla în pene și se îngrășa la propriu și la figurat. Când a ajuns primar al Iașiului era un novice în ale Administrației publice, habar nu avea de nimic, dar trâmbița sus și tare că el a venit să taie în carne vie și să lovească în funcționarii corupți. Un fanfaron, un cabotin, o paiață gen Gigi Becali, un ipocrit și un fățarnic de doi bani. În primărie timp de primul său mandat nu a făcut nimic altceva decât să bage intrigi în personalul funcționăresc fidelizându-i pe unii incompetenți, dar obedienți și persecutându-i pe alții. A început să mulțumească pe unii care lucrau în presă, în procuratură, în SRI, în Poliție, angajându-le nevestele sau amantele, acordându-le prin abuzuri apartamente noi din fondul primăriei, iar asta doar pentru a crea propria armată de trepăduși și „yesmani”.
Între timp, directorul Theodorescu făcea Iașiul un oraș modern, un oraș bine administrat. Am contribuit direct la multe și mă simt mândru și acum. Însă toată această recunoaștere a meritelor domnului Mihai Theodorescu și a colectivului său tehnic de ingineri și tehnicieni care acționau la unison și erau devotați serviciului și implicit orașului, aveau să-l deranjeze pe Taica din Coțușca. I se părea că Theodorescu urmărește să-i uzurpe scaunul pe care se așezase totuși curând, așa că între Simirad și Mihai Theodorescu a pornit un conflict care mocnea zi de zi. Lui Simirad nu-i mai era nimic pe plac de cum acționează Citadinul, i se părea că toată lumea fură, iar în 2000 aveau loc noi alegeri în care Simirad a crezut că Theodorescu va candida împotriva lui. Așa că l-a dat afară, iar cu el au plecat mulți alți ingineri sau tehnicieni care nu doreau să servească nulitățile aduse de Simirad în jurul lui și pe care le-a numit în locul lui Theodorescu la comanda Citadinului,. Arunci – în urma unui conflict deschis avut cu o jigodie hoață cu chip de om cu numele Șavlovski, am plecat și eu din primărie pe cont propriu. Dezastrul care a urmat din a doua legislatură a lui Simirad la conducerea Iașiului vă este cunoscut multora dintre voi, chiar dacă ați fost adolescenți sau oameni mai în vârstă.. Jaful banului public alături de Mafia pe care a creat-o în jurul său cu ajutorul oamenilor pe care i-a corupt din Poliție, SRI, Parchet, Justiție, etc a făcut posibilă crearea acestei mafii politico-administrative. Simirad a făcut pact politic cu alți profesori universitari intrați în politică, de teapa lui Florin Vitan, care deși era într-un partid de opoziție a lucrat mână în mână cu Simirad ca să își facă vilă pe coama dealului Miroslava, pe „platoul însorit”, unde au deturnat fonduri bugetare și au făcut investiții prin Consiliul Județean aducând utilitățile din oraș. Milioane de euro, iar instituțiile de forță au întors capul și nu au văzut nimic. Fostul Președinte al C.J. Lucian Flaișer din partidul lui Iliescu, senatorul Ion Solcanu, au mânărit Iașiul împreună cu Simirad, apoi cu Nichita, Chirica, asigurând avere din furtul banului public pentru generațiile următoare lor.
Toate acestea s-au putut întâmpla cu complicitatea Presei locale mulțumite și ea, cu prostia și credulitatea ieșenilor de rând, care s-au lăsați momiți și prostiți cu un bilet la revelionul pensionarilor de 10 lei, cu multe pomeni electorale cu ulei și făină, cu o conservă se carne dată de UE ca ajutor sărăcimii din România, dar cu care se lăudau Simirad și apoi urmașii lui.
Acesta este purul adevăr. Au continuat apoi urmașii lui Tătuca, al de Ghiță Nichita, din același județ Botoșani furnizor de coate goale cu dosare „sănătoase” de cadre comuniste care au în gena lor trădarea la securitate, iar după Nichita, acum pupilul lui Simirad, adus de el la primărie ca un copil de trupă și care azi a devenit „capo di tutti capi” al mafiilor reunite.
Mai vreți? Și Simirad și Nichita și Chirica, au predat de la unul la celălalt pe bază de inventar o armată de slugi obediente pe care le-au fidelizat, care i-au ajutat pe protectorii lor să-și facă cavou cu marmoră albă ca laptele furată din stocul cumpărat pentru monumentul grupului statuar din fața Institutului de Medicină, care au dijmuit fiecare licitație din bani publici acordată prin abuzuri oamenilor și firmelor lor de casă, Care au lipit bloc lângă bloc pe spațiile verzi în mod criminal, care au furat din greu delapidând fonduri europene sub protecția procurorilor corupți de la DNA Iași de tristă amintire, precum Emilian Eva și Oana Andreea Nica, fina de cununie al primului, au achiziționat fier vechi cu titlul de autobuze noi prin intermediul firmei de casă a cumătrului din Vaslui și câte și mai câte!...
Am scris acest articol pentru voi, ieșenii mei născuți aici sau deveniți ieșeni prin adopție, ca să vă deschid ochii și să vă amintesc câte blestemății am acceptat cu ochii închiși și cu balele prelinse la colțurile gurii... Au perpetuat asta nostalgicii inculți ai vremurilor trecute care sună în mod idiot la TeleM și la Iași Tv Life când Tata Hoților Chirica vine în direct pentru o baie de mulțime cu apă murdară de Bahlui și îl laudă pentru că au primit o dată un pachet de 100 de lei cu alimente și pentru că a pus pansele pe spațiul verde și îl roagă să astupe nenumăratele gropi din alee vechi de 19 ani sau să certe locatarii că bat covoare la ora când ei dorm... Această prostime care se perpetuează în ciuda oamenilor inteligenți care își doresc ca Iașiul să devină un oraș modern, bine gestionat, cu un trafic rutier descongestionat ca al marilor orașe din lumea civilizată, cu locuri suficiente de parcare de reședință care nu obturează străzile pe unde ar trebui să poată interveni pompierii și salvarea, care vor aer curat să respire, să aibă parcuri cu locuri de joacă sigure pentru copilașii lor, grădinițe suficiente și sigure, școli bune de cartier, etc
Asta vor și de asta au nevoie ieșenii! Ce perspective sunt? Păi după cum se vede doar SIMILARI ai lui Simirad! Papagali intelectuali cu școala vieții, doctor sătul de medicina de fațadă și de operetă, neamuri ale investitorilor interlopi mână în mână cu Nichita și Chirica, doctori care nu s-au remarcat în medicină decât cu munca cu gura, care schimbă partidele la fel de des ca prezervativele, doar-doar își vor găsi iarăși un loc în politică... Inși fără valoare, dușmani veșnici ai mafiei lui Chirica ce vor să aducă la putere propria lor mafie, dar cu lozinci patriotarde și de justițiari, muncitori cu gura, foști pompieri ieșiți din sistem care azi umplu extinctoare cu praf și CO2 și cu banii primiți cu dedicație au cumpărat și amnenajat spitale „de paleative” devenite abator de bătrâni... Cațe guralive devenite zeițe ale diavolului în USR care propovăduiesc Dreptatea de apoi cu dezaxați sexual proprii care o aduc cu șișul...
Ăștia sunt, astea par a fi alternativele pe care aceste jeguri ale actualei clase politice o oferă!
Dr, Ciuhodaru, fost PPDD, fost PSD, acum devenit AURit, Viorel Blăjuț, omul care a plătit o valiză de bani ca să ajungă parlamentar PPDD, dar nu a reușit, a devenit azi vicepreședinte la PSD pe un loc cumpărat și acesta, doar ca să poată candida la borcanul cu miere de albine, Bodea, Chichirău, diavolii din USR și câți dracu mai dau din coate și dau din picioarele așchilopate ițind cornițele de draci împielițați...
Dar:
Ieșenii au totuși o șansă! O singură șansă! Ieșenii – spre deosebire de celelalte mari orașe ale României – au șansa să rupă aceste legături între Administrația coruptă de la municipiu și județ alegând masiv oamenii puși pe liste de partidul nou înființat S.O.S. România!
Senatoarea Diana Șoșoacă pentru funcția de primar al Iașiului! Doar ea, cu știința ei tobă de carte în Drept poate fi capabilă să lupte cu mari șanse pentru stârpirea roiului de lăcuste care ne decimează lanul cu hrană! Doar ea și consilierii partidului domniei sale dintre care mulți juriști corecți și dornici de schimbare a României în bine pot cunoaște și folosi pârghiile Legii să măture și să pedepsească aceste jigodii nemernice existente în actuala Clasă politică. Nimeni altul nu poate face asta! Prin alegerea ei și a partidului S.O.S. România ieșenii pot da dovadă de multă înțelepciune și inteligență, înțelegând că trebuie în această clipă a istoriei să rupă efectiv toate firele pierzaniei și să aducă Iașiul iarăși în fruntea României!
Desigur, să votăm conștienți că în toamnă Diana Șoșoacă va trebui să candideze și tot noi să o susținem la funcția de Președinte al României, de unde tot ea va trebui să întoarcă destinul țării pe drumul normal cu fața către Dumnezeu și împotriva globalismului. Este singura cu adevărat potrivită acestui pas în ciuda tuturor trădărilor și a încercărilor disperate a Sistemului de a o ascunde de privirile mulțimii, de a o denigra, de a o scuipa, folosindu-se de nemernicia și de micimea caracterului fostului ei soț care a trădat-o atât pe ea într-un moment greu, în care avea nevoie de susținere maximă în familie, dar un singur lucru se poare că nu știe și nu este capabilă se pare Diana Șoșoacă: să-și aleagă partenerii de viață care pot fi fideli și adevărați bărbați dispuși să se sacrifice pentru a-și pune în lumină consoarta și mama copilului, recunoscând prin asta superioritatea de gândire și de cultură a soției. Asta Diana Șoșoacă nu a știut, iar acum, în focul luptei are nevoie de susținere morală de la cei care o apreciază sincer pentru dăruirea și sinceritatea ei cu care luptă, sacrificând totul dar fără să trădeze pe cei care cred în ea.
Pe listele la primăria Iași – imediat după Diana Șoșoacă – este domnul avocat Dragomir-Sava Tomașeschi, omul curat care a fost Prefect al Iașului când era la putere Băsescu și MRU premier. A devenit prefect și este singurul om despre care nu s-a auzit nimic rău și nu l-a acuzat nimeni în presă că ar fi comis vreo ilegalitate de pe această funcție avută, dar care a fost marcată pe toată durata mandatului său de abnegația cu care a devoalat și a luptat ca primarul Gheorghe Nichita să fie pus sub acuzare pentru delapidările făcute și pentru deturnarea de fonduri europene furate efectiv.
Gheorghe Nichita a avut protecția supremă a lui Traian Băsescu cu care fusese coleg de partid în PDL și care l-a apărat la jafurile comise ca și el.
Avocatul Dragomir Tomașeschi va putea fi după alegeri Viceprimarul Iașiului, iar în cazul că doamna Diana Șoșoacă ar câștiga fotoliul de la Cotroceni, el va rămâne la Primăria Iași ca să facă ceea ce trebuie făcut cu prioritate: să se oprească jaful banului public, să se sisteze investițiile inoportune ale mafiei lui Mihai Chirica, iar banii să fie dirijați în scopuri corecte de care are nevoie Iașiul. Un om al Dreptului care poate rupe firele fărădelegilor!
Asta este ceea ce se oferă drept șansă nouă ieșenilor! Dacă vom înțelege asta, dacă vom trece peste prejudecăți devenite tabu, va depinde viitorul nostru și al copiilor noștri!
Dumnezeu dă, da nu bagă în traistă!
GABRIEL MIHAILA
