Ponta Victor, zâmbitor - ca de obicei - cu mânecile suflecate - ca de obicei - plin de inițiative geniale - ca de obicei - braț la braț cu Negoiță Robert, zice: „Suntem într-o criză economică şi socială foarte asemănătoare
București, Banu Manta. Stăteam la semafor. La o oarecare distanță de mine o băbuță cu mască pe față îmbia trecătorii să cumpere punguțe cu floare de tei.
De zece ani sunt invalid, țintuit în scaun cu roți. Oriunde merg, în casă sau afară, depind de acest scaun. De soție – care este însoțitor – și mai ales de bunăvoința oamenilor din societate, de care depind la fel de mult.
Oameni buni! (doar ăia sunt buni, care au răbdare o țâră și citesc de ce am ajuns un șeptel...)!
Elementar: nu dansezi de bucurie când moare cineva pe care eventual l-ai urât. E nu numai necreștinește, ci mult, foarte mult sub condiția umană inclusiv a celor care au decis că se trag din maimuță.
Se apropie din nou data când noi, cetățenii români din orașe și sate trebuie să alegem pentru alți patru ani, pe viitorul primar.
Să vă povestesc o pățanie a unei doamne din Iași, petrecută într-un mijloc de transport în comun patronat de tâlharul escroc Chirica, prin intermediul unor interpuși de la CTP...
O fi Paştele pentru unii, pentru alții nu..
Întreaga activitate profesională mi-am dedicat-o gospodăriei comunale și a întreținerii drumurilor și podurilor. La vârsta de 26 de ani, prin voia sorții am ajuns directorul unei firme locale de gospodărie comunală în orașul re
Comentarii recente