Cu aproximativ două săptămâni înainte de încheierea anului școlar, am fost înștiințați că intreg efectivul companiei, vrem nu vrem, își va petrece începutul de august 1963 în tabară organizată in cazarma de la Capul Midia. Și nu-mi plăcu deloc acest lucru!
Bună, dragă Statule! Ce mai faci? Sunt eu, cetățeanul.
Românii i-au spus "NU" și au ales eșalonul 2 al comumiștilor si Securitatea în haine noi.
„E clar, vrea să scoată om din mine!”, își zise bărbatul privindu-și amuzat nevasta, care îl grăbea să se pregătească de plecare. Realiza că, în 45 de ani de căsnicie nu-i cunoscuse latura de om greu de scos de pe făgașul unei hotărâri luate.
Pe aceste vremuri de restriște – când condamnarea la închisoare la domiciliu nu mai este încriminată de niciun #haștag că ar fi o
Noroc cu presa germana ca mai aflam si noi ce mai avem pe acasa valoros, ptr. ca a noastra fiind aservita unor interese de anumita factura (se subintelege), nu mai are timp de asa ceva. Stau anumiti formatori de opinie pe la diverse tv.
Se poate să mor. Oricând, în orice clipă. Nu eroic, așa cum aș fi preferat întotdeauna când m-am implicat cu toată ființa mea, pe vremea când făceam serviciu și aveam responsabilități.
Precum mă cunosc foștii colegi de cazarmă, am fost un ofițer atipic, raportat la regimul cazon. Și după chipul și asemănarea mea, îmi erau și subordonații, unii fără voia lor, alții că-mi semănau.
De câte ori am scris pe tema Poliției Politice practicate acum „la vedere” de regimul dictatorial al lui Klaus Werner Johannis?
Comentarii recente