Ieri m-am dus să cumpăr un sacou. Bine, n-am cumpărat. Da' am căutat. Temeinic. Cre' că am intrat în fro' douj' dă magazine, dacă nu mai bine. Să vă faceți așa o idee, am plecat pe la 10 dimineață de acasă și m-am întors la 19 și ceva.
Acuma nu știu dacă io am o problemă, nu se mai fabrică sacouri, magazinele în care am intrat io știau că vin și-au refuzat sacourile sau le-au scos din inventar sau umblau extraterestrii în fața mea, ăștia știind ce gândesc io dinainte de a gândi chiar, și cumpărau toate sacourile 42 p'o rază de doo continente.
Revenind la excursia mea cu iz comercial mărturisesc că am abordat problema dă pă toate laturile cubului. Să vă spun și de ce. Io am ceva capacități și abilități lipsă. D-aia am îndoieli cu privire la ce specie sunt. Adică, atunci când intru să cumpăr ceva se întâmplă două lucruri. Dacă am bani cumpăr tot ce îmi iese în cale. Cu 2 numere mai mari, cu 3 mai mici, whatever. Dacă n-am bani, aștept să am.
Cu alte cuvinte nu sunt în stare să aleg din mai mult de 3 produse. Io când văd rafturi pline, umerașe multe, unu după altu', intru în panică reală. Am senzația unui iminent atac, d'alea cu engheigi, fugi fată că te prind marțienii. Oarecum se petrec dereglări majore în creierul meu mic și scapă totul de sub control.
Ei, d-aia ziceam. Pe fondul acestei psihoze nediagnosticate m-am dus ieri să cumpăr un sacou. Un singur sacou. Din miliardele de sacouri de pe planeta asta. Bine, io am plecat de acasă cu panica în suflet. Am uitat ochelarii, m-am întors după ei, am repetat traseul, am uitat banii, m-am întors după ei...că io sunt cu cashul...
Am intrat în primul magazin, în al doilea, al treilea, undeva acolo scria sacouri, da' am zis că's numa' pe antrenament și nu m-apropii de șirurile de umerașe. Doar m-am uitat. După câteva episoade sterpe de privit ca vita am început a mă relaxa.
Și dă-i și zâmbește cu gura până la urechi, salută laarg, fă complimente, zbiară că-i viața frumoasă...
Veneau vânzătoarele cu sacourile teanc. Dezbracă-te, probează, ăla-i așa, ălălalt e culoarea nașpa, ăla mă ține la umeri, ălălalt e mare...spectacol...
Preț de vreo 10 magazine am făcut studiu dă fezabilitate, am observat comportamente, am probat sacouri cu gesturi largi și sigure, chiar și p-alea pe care nu mi le permit, am dialogat spumos, m-am uitat în oglinzi din toate unghiurile. Ici colo am mai ținut câte un mini-discurs sau câte o prelegeriuță, să fiu sigură că nu vor uita ușor trecerea mea pe acolo.
Acuma îs sigură că n-au cum s-o uite. Cum dreaq s-o uite când curgeau etichetele cu instrucțiuni dă pă bluza mea îmbrăcată pă dos????
DANIELA TARAU
