Nu știu câți dintre voi ați dat importanță sau ați înțeles cât de puțin din știrea lansată oarecum în surdină și cu pătura groasă de lână, tip cergă, pusă pe țambal.

Pedofilia este (încă) omologată ca fiind o boală psihică. Până acum 30 de ani și altele din ale sexului se aflau în același nomenclator. Cu râvnă, bani și efort persuasiv avântat, medicina a renunțat la altele.

Am fost inițial speriat de-a dreptul, atunci când prin februarie, a început să se vorbească tot mai des și mai vocal despre o eventuală pandemie...

Mă consider un om inteligent, un om cu o brumă de cultură universală care îmi dă dreptul să-mi exprim părerile în mod public. De ce? Pentru că pot! Spre deosebire de enorm de mulți imbecili funcționali – de toate vârstele – care nu pot.

MOTTO: „Într-o țară care-a fost/ Era mare cel mai prost./ Bi-ba, ba-ba/ Li-ba, la-ba./ Țara unde-i bun tutunul/ Avea proști unul și unul.” (HORĂ DE BĂIEȚI, Tudor Arghezi)

..........................

Mai țineți minte pe trădătorul Pisicul Puie Monta?