La început a fost Roșia Montană;
A urmat Lupta Anticorupție;
Gazele de șist;
Acum Autostrăzile.
Toate sunt Invenții ale SRI și Soroș.
Astăzi, măreața grevă a fost un mare fâs. De la început însă nu se lega ceva.
Nu am vrut să scriu nimic despre subiect până nu aveam certitudinea că SRI-ul lui Hell-vig este băgat până-n gât în această poveste cu autostrăzile
Acum am certitudinea că SRI nu numai că s-a implicat, dar chiar Hell-vig a imaginat această poveste răsuflată, pe același calapod cu Roșia Montană și Manifestațiile pentru Lupta Anticorupție.
Ce urmărește de fapt Hell-vig, Iohannis și SRI?
Crearea unei noi teme de campanie Anti PSD.
De fapt, se intenționează crearea unei alte emoții, de data asta pe problemele economice ale campaniei electorale. Deloc întâmplător a ieșit azi Iohannis să spună că susține protestul, tocmai pentru a întări, crede el, tema.
Deloc întâmplător, televiziunile prietene ale lui Hell-vig au creat un adevărat eveniment, cu care de reportaj și transmisii în direct de la fața locului, în diverse “puncte fierbinți” din București și alte orașe, transmise din timp la redacții, pentru a crea imaginea unui mega-eveniment. Tema e oarecum nouă, dar s-a mai folosit strategia la manifestațiile împotriva exploatării gazelor de șist, de erau toți românii experți în fracturarea solului, așa cum fuseseră experți în aurul, de fapt Wolframul pe care și-l dorește Soroș.
Așa cum era de așteptat, Hell-vig și Iohannis vor să scoată din nou lumea în stradă, cum au făcut-o de fiecare dată din 2013 încoace.
Aceasta este marea strategie a Societății Deschise promovate și Susținute Deschis de Soroș și Helvigh: Așa zisa Implicare Civică cu scopul de a favoriza partidele Neomarxiste.
Vor continua cu Autostrăzile, dar pot urma Spitalele, Școlile sau ce le mai trece prin cap.
Inducerea subversivă a ideii că ei sunt salvatorii, fix în perioada în care urmează investițiile în această zonă, urmărește diminuarea efectului pozitiv al acestor investiții pentru Guvern.
La fel cu autostrăzile: fac ei autostrăzi, dar de ce nu le-au făcut până acum? Tema a fost bine pregătită de jurnaliștii SRI, bine dresați în acest sens cu luni de zile in urmă.
Așa cum atrag atenția de peste un an de zile, SRI și Hell-vig nu s-au lăsat deloc de politică, dimpotrivă, sunt băgați până-n gât în campania electorală.
O să-i vedem din ce în ce mai prezenți.
Prostia lor este însă că se află, nu au cum să țină ascuns, iar eu tocmai v-am transmis cine este organizatorul
#șîeu: Eduard Hell-vigh și Serviciul Român de Informații.
Să aveți un sfârșit de săptămână liniștit!
- Gelu Visan
Pe aceaşi temă puteţi citi:
#SÎEU FMM! - SAU CUM STII CA ESTI PROST! Ep.3
DIVERSIUNEA METRULUI DE AUTOSTRADA
OFITERII ACOPERITI DIN SOCIETATEA CIVILA ISI ARATA EPOLETII DE PE MAIEU!
Cum a ajuns Eduard Raul Hellvig , la conducerea SRI?
"Soroșist de la 21 de ani
În 1995, la doar 21 de ani, studentul Hellvig primește o bursă a Fundației Soros "pentru o Societate Deschisă", finanțarea fiind pentru proiectul "Cine guvernează sau cine deține puterea în România?" — o lucrare care nu este de găsit în arhivele internet, dar care a fost, așa cum aminteam, finanțată din banii lui Soros.
În anul următor, adică în 1996, la doar 22 de ani, studentul Hellvig este numit director de programe al Fundației Soros Cluj, fapt neobișnuit pentru cineva care nu era membru mai vechi al fundației, aspect neclarificat deHellvig în declarațiile sale. Hellvig a devenit astfel director al Fundației Soros, filiala Cluj.
Din informațiile noastre și din practica Fundației, beneficiarul unei burse trebuia să aibă minim un an vechime în organizație, iar un director minim doi ani, deci este de presupus că Hellvig a intrat în cercul lui Soros chiar de la terminarea liceului.
În același an, adică tot în 1996, la doar 22 de ani, studentul Hellvig devine director de programe al lui Soros, și primește aceeași funcție în cadrul "Institutului de Analiză Politică" din Cluj, o instituție de negăsit în arhive, dar specifică pentru proiectele lui Soros."
Cum arată democraţia in tara lui Hell Hellvig - Sorina Matei
"În ţara lui Hellvig, directorul principalului şi cel mai important 
serviciu de informaţii al României, Centrul Surse Deschise al SRI care oricum scanează clandestin conturile de pe reţele de socializare, siteurile şi forumurile, care înjură pe bandă rulantă, linşează şi trollează la ordin, în ţara tehnicilor de psy ops folosite în secret, ilegal şi mereu în momente politice importante pe populaţie civilă, Open Source Intelligence/OSINT, Centrul de Monitorizare, Direcţia de Apărare a Constituţiei, Pilonul de Informaţii, operaţiuni şi planificare, Direcţia Generală, zona de informaţii, analiză, absolut toate sunt praf şi pulbere, inutile şi practic inexistente dar în continuare bugetofage. La SRI, de la ofiţeri până la generălime, de la portar până la Biroul Executiv, Consiliul Director şi baştani burtoşi, toţi sunt brusc surzi şi chiori, nimeni nu mai ştie să citească, nimeni nu are Facebook şi nu deţin nici măcar una bucată de televizor. Nu numai că sunt incapabili şi incompetenţi, dar se înţelege că sunt practic şi de-a dreptul imbecili, duşi de tot cu pluta. O armată de zombi plătită tot de noi care trăieşte în altă ţară, vorbeşte altă limbă, sunt toţi spălaţi pe creieri şi execută mecanic şi orbeşte nişte ordine, vin de pe altă lume, trăiesc pe altă planetă şi se raportează întotdeauna la altă galaxie."
În ţara lui Hellvig, Serviciul Român de Informaţii pe care îl conduce vremelnic nu trebuie să respecte nici măcar legea de funcţionare. Şi nici s-o aplice. Deşi este obligat. Tot legal. În ţara lui Hellvig, în care SRI cică e-n serviciul cetăţeanului– ce glumă bună, SRI nu culege, nu verifică şi nu valorifică informaţii pentru cunoaşterea, prevenirea şi contracararea oricăror acţiuni care constituie ameninţări la siguranţa naţională. Prin siguranţă şi securitate naţională înţelegându-se, tot legal, orice fel de acţiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat, orice acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului, atribuţia şi obligaţia legale ale SRI fiind de a preveni prin aceste valorificări şi informări orice fel de acţiuni violente şi de pune la dispoziţia instituţiilor abilitate informaţiile.
Nu, SRI, tot în serviciul aceluiaşi cetăţean care-l plăteşte, nu a auzit nici de competenţe legale, date şi nici de informaţii pe care era obligat să le furnizeze şi să le transmită în mod operativ, cu acurateţe şi cu celeritate instituţiilor abilitate, în legătură cu prezenţa unor membri agresivi ai galeriilor cluburilor sportive la acţiuni publice de protest, în legăturile cu manifestările, acţiunile şi grupările ultras şi în legătură cu prevenirea şi contracaratea acţiunilor extremiste, contrazicându-şi mincinos şi flagrant propriile comunicate publice de presă.
Nu, SRI, tot pentru cetăţean pe care cică-l serveşte, nu găseşte nici aplicaţia de face recognition, nici cea de semantic analysis, nici behavioral analysis, nici watchlistul, nici corelarea seturilor de date individuale, nici analiza de investigaţii, contrazicându-şi propriul caiet de sarcini din licitaţia pe ochi frumoşi de 25 de milioane de euro dintr-un program de 40 de milioane de euro, plătit tot din banii fraierilor.
Nu, SRI n-a auzit nici de radicalizare, nici de structuri anarhiste, extremiste, nici de terorism urban/domestic care influenţează şi exploatează manisfestări de protest, nici de tehnicile şi modalităţile violente de acţiune ale acestora. A auzit toată planeta, partenerul strategic şi instituţional al SRI, FBI, investighează inclusiv sursele de finanţare ale mişcărilor cu o asemenea ideologie, le-a clasificat deja în domestic terrorism, în Congresul american se propun măsuri legislative, în SUA ajungându-se la morţi şi răniţi, iar în ţara lui Hellvig – SRI scrie tot asumat şi public în revista lui plătită tot din bani publici, în mod uluitor, chiar la începutul anului, că organizaţia extremistă respectivă există doar pe YouTube şi în doar în trei oraşe: două americane şi unul german.
În ţara în care SRI-ul lui Hellvig n-a descoperit nici măcar “goagălul”, vorba lui Vanghelie, darămite să citească o depeşă internaţională, prostia SRI are talentul de a fi insistentă cum spunea, pe bună dreptate, Albert Camus. Şi stridentă, cu multă umilinţă, aş completa eu. La SRI, prostia străluceşte rău!
În ţara slujirii întruchipate în care nu există loialitate faţă de principii, valori şi morală, ci doar faţă de persoane fizice, în statul în care instituţiile nu funcţionează echidistant pentru că nu au dezvoltat în 30 de ani nici mentalităţi şi nici anticorpi independenţi, în ţara care şefii de servicii sunt eterni servanţi instituţionali ce stau cuminţi, ca Lăbuş, oftând în micimea lor pe preşul îngust al stăpânilor politici în aşteptarea audienţelor şi se transformă apoi rapid, instant, în cocoşi care nu-şi mai încap în piele şi în pene, dând cu uşile de pereţi, importanţi doar când ajung în propriile şi lăfăitoarele birouri şi vorbesc important cu secretarele, suferind de forme autodistructive de egoism, de lăcomii de afirmare generate de propriile obsesii, de neputinţe şi vulnerabilităţi, în ţara polarizată a clanurilor, triburilor şi găştilor, în ţara tuturor fugarilor şi şefilor de instituţii cu mentalitate de peşteră care nu înţeleg cum funcţionează guvernarea modernă, bordurierii de suflet ai ditamai şefului SRI ascund adevărul, inventează şi reinventează cu pasiune, ei devenind în România esenţa fakeului şi a epocii post- adevăr. Atunci când li se umflă capul de atâta putere închipuită şi vremelnică, toţi şefii de instituţii se gonflează, se schimonosesc la fel, sfârşind în aceiaşi frankensteini instituţionali.
Parafrazând Washington Post, without Light, without Truth & Criticism, Democracy Dies in Darkness. Always speak because it’s right, not because it’s safe.
De ce se întâmplă toate aceste nenorociri în ţara lui Hellvig, v-aţi întrebat? Pentru că s-a descoperit şi se utilizează cu voluptate puterea şi capacitatea instituţională de a face rău. Pentru că se folosesc ţinte şi puzzeluri, interese şi obiective, timinguri şi amoralitate, cinism şi mişcări, ajungând la situaţii dezumanizante, periculoase şi totale fandaxii. E multă abstracţie în povestea asta. Stările, circumstanţele, conjuncturile, ipostazele şi oamenii le văd pe toate laolaltă ca un obiectiv ce trebuie atins, desprinzându-se de legi şi de realităţi încojurătoare. După ce s-a-nălţat, e greu să-l mai aduci înapoi cu picioarele pe pâmânt.
În cultura lor cazonă, toate serviciile de informaţii sunt setate să distrugă, să se desprindă de înţelesuri lumeşti, să utilizeze acronime, să-şi genereze un sistem paralel, abstract, inuman de protecţie şi de regenerare dar care acţionează prin mecanisme concrete şi sesizabile. Problema intervine când acest sistem care niciodată n-a clădit şi zămislit nimic trainic, în perpetuă transformare, adaptare şi perfecţionare, niciodată mort, începe să suprime exact ceea ce este menit să apere. Principii sănătoase democratice. Când vorbesc de patriotism, de onoare, de profesionalism, de respectare a legii, de echidistanţă, de apărarea comunităţilor, de preţuirea oamenilor şi a vieţii, de protejarea tradiţiilor, asigurarea viitorului şi păstrarea parteneriatelor României, v-aţi gândit oare ce-o fi în mintea oamenilor aceştia? Când vorbesc de securitatea naţională, ei nu se referă în niciun caz la siguranţa publică, nu se referă la voi, la oameni, ei vizeză de fapt la securitatea şi stabilitatea lor şi la perpetuarea structurilor lor de putere. Se gândesc doar la ei."
