Când am inițiat proiectul Rechin de Bahlui - acum mai mulți ani în urmă - am răspuns îndemnului unui amic de al meu care a fost unul dintre cei ce mi-au devenit prieteni reali după ce ne-am probat ideile comune în lupta civică cu fiarele politice ale Iașului din acea vreme: Gheorghe Nichita și Mihai Chirica, Relu Fenechiu și Cristian Adomniței împreună cu ciracii lor apropiați, care nu pregetau să-i trateze de hemoroizii făcuți de la scaunele lor de șefi...
Eu tocmai devenisem țintuit în scaunul de invalizi, dar și proaspăt demisionar din PNL, unde după o luptă deschisă cu Relu Fenechiu - care a distrus efectiv și ideea de liberalism - transformând Filiala Iași într-un lupanar al escrocilor cărora încă nu le crescuse păr pe față și pubian, dar care erau sodomizați de Relu și locotenenții lui ca să devină după cum îi creșteau și îi educau ei, niște adevărați transexuali la modă... Teoretic vorbind...
Deci scriam din plin deja pentru ziarul FAPTA, care mă cooptase după ce am convenit unele condiții că nimeni nu-mi poate impune subiecte și păreri personale, iar după vreo doi ani înțelegerea mea cu ei (patronul) a căzut sine-die, că a cotit brusc către prohabul lui Chirica, ajuns fortuit primar al Iașului.
Asta a fost, iar amicul care colabora și el la FAPTA a plecat la muncă în Scandinavia, că Iașul devenise atunci un oraș complet închis pentru el când Nichita i l-a predat cu Proces verbal de predare/primire lui Chirica. Omul nu-și mai găsea de lucru, pentru că înființase un ONG care lupta cu abuzurile asupra cetățenilor făcute de ticăloșii din clasa politică.
Cum efectiv eu nu mai scriam la FAPTA - care deja se stingea ca o lumânare care s-a topit până la capăt - amicul Virgil mă sună într-o zi și îmi propune să inventăm altă revistă a societății civile și să muncim să-i creștem vizibilitatea. Atunci mi-a venit ideea titlului „Rechin de Bahlui”,
care împletea după placul meu și ideea ființei rapace și feroce care mușcă cu sete din orice mișcă în front, dar și ridicolul situației, a existenței unui rechin în apa râului Bahlui, care după regularizare și betonarea albiei într-un fel fără cap și inteligență a devenit o biată gârlă în care nici broaștele nu s-au aciuit din lipsă de apă pentru înotat... Mai mult decât atât, edilii idioți au pus un utilaj cu cupă dreaptă să „curețe” periodic albia betonată a râului de un mâl depus, într-o secțiune triunghiulară, cu o cupă dreaptă. Adică ipotenuza trebuia să curețe catetele din secțiune. Adică acolo unde marginea cupei nu calcă efectiv pe forma unde se depune mâlul! Doar capuri pătrate ca al lui Chirica și al locotenenților săi puteau gândi asemenea lucruri hilare care ne-au pus și stigmatul aplicat prin scuipare asupra blazonului Iașiului.
Așa a ieșit Rechin de Bahlui, iar atunci când îl aveam doar în minte, îi gândisem capitolele, ce urmau să devină „tag-uri” și care mi-ar fi dat posibilitatea să abordez mai multe genuri de colaborare cu oamenii din Adevărata Societate Civilă, adică aceea fără ONG-uri finanțate de jegurile globaliste care se infiltrau în corpul nostru social precum cancerul care produce metastază.
Prietenii de afară au finanțat IT-ul și legiferarea platformei la o firmă de hosting, iar eu am început munca de creație după ce am studiat mai multă vreme și am ales un cerc inițial de posibili redactori virtuali.
Visul meu de la început a fost acela să creez o publicație virtuală care să exprime numai ADEVĂRUL cel adevărat, să se exprime așa cum vrea societatea civilă în majoritatea ei, contra abuzurilor statului, dar și contra nemerniciei Mass-Media care devenise deja arma de propagandă a Clasei Politice.
Totul a fost gândit în amănunte și am înțeles de la bun început că publicând doar eseuri politice revista nu va avea mari șanse de succes, că oricum era pândită de după colț de Servicii și pe cât posibil, anihilată. Nu puteau ăia să stea și să înghită cum niște „civili” – e drept cu mare talent literar – îi sfidau și își băteau joc de ei și de politica lor ticăloasă care se trâmbița la televizor!
Prin urmare înțelesesem din start că revista noastră online trebuie să cuprindă și multă poezie și mult umor, dar și articole care înglobau știri adevărate care nu conveneau Sistemului.
Asta făceam eu și asta fac și acuma când nu scriu editoriale sau alte genuri de literatură în care îmi exprim în nume propriu puncte de vedere contrare celor a ce se petrece în lume și ce se spune public despre asta. Mi-am luat în serios rolul de „senior editor” și am început să muncesc efectiv fără să mă plătească absolut nimeni măcar cu un singur ban câte 8, 10, 12 ore pe zi, să citesc mult pe rețelele de socializare Facebook, Twitter, Telegram, Linkedin, deși am mari probleme cu vederea, încercând să descopăr oameni talentați și cu o poziție sănătoasă față de adevăr.
Toate astea se petreceau așa după cum unii știți sau vă imaginați, fiind continu lovit și șicanat de Sistem prin blocarea temporară dar și definitivă ale unor conturi pe care mi le făceam să pot distribui articolele apărute pe „Rechin”, să le citească cât mai mulți oameni.
Norocul nostru principal este acela că articolele politice publicate de noi nu relatează evenimente care se derulează în timp real care să aibă nevoie de autenticitatea cuvintelor, ci ele exprimă doar idei universal valabile, poziții de bază asupra unor fapte și evenimente ce se desfășoară, dar în principal devoalează toate ticăloșiile propagandei. Ce citești azi când apare (după 1-2 săptămâni de la data publicării) pe peretele tău la „noutăți” , era valabil și acum două săptămâni, e valabil și azi. Dar și peste o lună. Sunt articole de „poziție”, de ATITUDINE, de dezvăluire a adevărului care este doar unul singur și nu contează în ce zi are loc evenimentul descris.
Acesta e secretul și pe noi nu ne deranjează foarte tare că jegurile Sistemulu Globalist ne întârzie forțat apariția unui articol care nu le convine, nu ne interesează că ne tot pedepsesc și ne anunță că am primit pedeapsă de 30, 60, 90 de zile calendaristice când tot ce postăm va fi trecut la coada pereților cu noutăți la ordinul Sistemului...
Am conceput în schimb chiar din primele zile ale editării revistei o rețea proprie de difuzare ale articolelor, un fel de Poștă internațională care îți aduce ziarul „acasă pe calculator”, indiferent dacă ești român și înțelegi limba, dar trăiești în Australia, Noua Zeelandă, Asia orientală, America de Sud sau de Nord, ori Europa sau în Anzii Cordilieri...
Vizibilitatea noastră a crescut enorm în lume în ciuda eforturilor lor imense de a o distruge, de o anihila, deoarece ne-am preocupat în mod temeinic de distribuirea tuturor articolelor publicate, în ciuda eforturilor permanente ale Sistemului nostru ticălos care a lucrat din aproape cu Google și Facebook ca să ne limiteze la maximum vizibilitatea.
În primul rând acționează asupra numărului vizibil de aprecieri la fiecare articol individual limitând la maximum 20-30% pentru noi numărul real de LIKE-uri, ca să ne descurajeze și să ne discrediteze în fața cititorilor, ca să fim duși în derizoriu. Dar vă spun din surse sigure că revista noastră este printre cele mai studiate, analizate și urmărite publicații online de pe Internet și de „agenturili străine”, deoarece ceea ce publicăm noi aici reprezintă starea de spirit a societății românești atât din țară, cât și din diaspora!
De multe ori simțim cum răsucim cuțitul înfipt până la prăsele și sângerează rana abundent! Aceste mici victorii ne dau curaj și mergem cu o forță și o determinare și mai mare mai departe, până învingem hydra globalistă.
Vă scriu acest articol ca să înțelegeți mai bine ce muncă facem noi, care este scopul nostru. Să știți că „civilii” – așa cum suntem noi percepuți – au oameni de mare valoare, oameni cu o mare capacitate intelectuală și de analiză, care știu să scormonească Internetul, știu să pună cap la cap informații din surse independente care nu sunt citate niciodată de Mass/Media, iar asta face ca tot ce publicăm noi să fie în contradicție totală cu poziția oficială a statului român și al propagandei sale televizate.
Oamenii noștri, redactorii noștri, nu se cunosc între ei, deși știu unii despre alții, dar ei sunt persoane reale, care scriu fiecare individual pe pagina sa de Facebook sau, sau X (Twitter). Chestia că revista îi face vizibili la mai multe persoane, în mai multe colțuri ale lumii, pe mai multe continente - lucru care nu ar fi posibil dacă fiecare ar fi separat, așa cum își dorește Sistemul.
Acesta este rolul cel mai important pe care ni l-am asumat de la bun început: acela de a coagula minți și loameni care să poată induce curajul în mase, de a trezi la realitate cât mai mulți români, de a le deschide mintea și de a-i determina să nu mai rămână dependenți de minciunile sfruntate ale Sistemului ce prezintă Știrile în mod denaturat, cu exprimări tendențioase, ca să intoxice populația.
Vrem nu vrem, România se va debarasa în curând de toată această Clasă politică ce ne-a nenorocit, pentru că polul s-a schimbat pe planetă, acum își dau mâna musulmanii cu creștinii, cu budhiștii. Au rămas pe planetă azi doi poli importanți: Globaliștii, „pălăriilșe negre”, anticriștii tuturor religiilor, sataniștii pe de o parte și „pălăriile albe”, Alianța Binelui, care cuprinde din ce în ce mai multe țări și popoare.
„Rechin de Bahlui” și-a făcut un titlu de glorie încă în urmă cu 2-3 ani când a arătat cititorilor săi existența pe lume a acestor tabere antagonice, a acțiunilor subterane subversive care se petreceau. Desigur, mulți le considerați atunci utopii, SF-uri sau basme pentru adulți. Vă vedeați liniștiți de viețile voastre, de plăcerile voastre, de vacanțele voastre, de amantlâcurile voastre, râzând în subconștient de articolele cărora le citeați doar titlul și treceați mai departe.
Astăzi ați ajuns să trăiți exact ceea ce noi încercam să vă pregătim oarecum și să vă facem să gândiți exact altfel decât ați făcut întotdeauna.
Acum am intrat în faza agoniei sistemului globalist, iar din păcate România se află la această oră în tabăra greșită, adică suntem membri NATO, UE, iar conducătorii noștri de azi fac orice le stă în putință să mențină globalismul la putere pentru că simt că le-ar aduce pieirea căderea acestuia!
Noi, „prostimea”, avem acum ultima șansă să arătăm lumii aflate în schimbare că asta nu a fost și nu este părerea și poziția poporului român dispersat intenționat în lume, ci exact invers, așa că va trebui să votăm în mod copleșitor forțe patriotic-suveraniste, oameni curajoși care își riscă viața ca să ieșim din acest marasm al liberalismului globalist.!
Acum numai de noi depinde, dar schimbarea se va face oricum, că suntem puțini și neînsemnați ca număr, iar condițiile le dictează întotdeauna învingătorii.
GABRIEL MIHAILA
