A murit Țopeasca. A fost găsită moartă în pat în locuința ei, unde trăia singură în Otopeni, după aproximativ trei-patru săptămâni de la deces. Cumplit și oribil.
Cristina Țopescu este fiica din prima căsătorie a marelui om de televiziune Cristian Țopescu, Au mai urmat două căsnicii după cea cu Rodica Țopescu, ultima fiind cu profesoara de germană devenită ulterior redactor la TVR, Christel Unfar. Din fiecare căsnicie, Cristian a avut câte un copil: o fată – Cristina și ulterior doi băieți. Mijlociul îi poartă exact numele și prenumele – Cristian Țopescu, are 42 de ani , e economist și e un om realizat. Ultimul, mezinul, are douăzeci de ani și are viața în față.
Cristina a avut de la naștere implantat un cip dicin de către Bunul Dumnezeu, ce a hărăzit-o cu o mare sete de a citi și de a dezvolta o cultură deosebită, semănând cumva cu talentul și caracterul tatălui ei. Născută și crescută într-un mediu în care casa nu se văruia fiind tapetată cu rafturi cu cărți, pasiunea a fost imediat dobândită, formând o viitoare intelectuală rasată. Probabil că despărțirea părinților a marcat enorm sensibilitatea fetiței Cristina, marcaj ce probabil a făcut-o o ființă dificilă ce nu izbutea să-i ascundă multele frustrări. Vorbea fluent engleza, germana, franceza și unele surse spun că și italiana și spaniola. Asta i-a mărit și mai mult aria de unde culegea fructele culturii.
Puțină lume știe sau își amintește că la sfârșitul anilor optzeci Cristina – tânără și neliniștită, singură și independentă, a încercat să evadeze din Lagăr, fugind spre lumea liberă, dar a fost prinsă și închisă. Asta se întâmpla exact când tatăl ei era în dizgrația Casei Ceaușescu și interzis pe sticlă, cât și la clubul Steaua, unde tartor era Valentin.
Un lucru extrem de logic și firesc, cu nimic ieșit din comun: de multe ori Cristina și Cristian aveau păreri și opinii diametral opuse, pe care „fata lui tata” le susținea cu vehemență, trecând abrupt de argumentele oferite de ilustrul ei părinte. O generație următoare a altei generații, nu va fi niciodată de acord și nu va accepta niciodată sfaturi de la proprii părinți dintr-un spirit de frondă, de negare a unor adevăruri dobândite după multe cucuie făcute în cap cu experiența proprie a celor mai în vârstă. De fapt acesta este motorul vieții: fiecare generație când devine adultă intră în contradicție cu cea dinaintea ei, măcar din snobism și spirit de frondă, dacă nu din gena cunoașterii cu care este dotat fiecare individ când impegatul de mișcare a lui Dumnezeu îi dă cu paleta la fund trimițându-l pe pământ cu vorbele „liber în toată lumea!”.
Pe Țopeasca a salvat-o de pușcărie și trecerea pe lista proscrișilor din tinerețe, „revoluția” pusă la cale de securiștii înalți din jurul lui Ceaușescu împreună cu Servicii străine de Intelligence în care și-au dat mâna într-o frăție inimaginabilă americanii, rușii, ungurii, germanii, israelienii. Poate doar eschimoșii și aborigenii din Papua Noua Guinee să fi stat deoparte.
Cristina a fost eliberată și în fața ei s-a deschis un nou orizont, unde vasta ei cultură acumulată a impus-o rapid în rop pe piața Media.
Curios pentru mulți, în ciuda faptului că era o frumusețe feminină, că era deosebit de cultă și cu o personalitate marcantă, ea nu a reușit să-și găsească „alesul”, ori poate toate aceste calități erau percepute ca defecte...
Alții zic doar că era deosebit de pretențioasă și se uita la bărbați cu ochiul critic prin care căuta modelul tatălui ei, fapt ce a ales până a cules...
A avut multe frustrări, dar și o experiență de viață mult mai bogată decât alte femei tinere de vârsta ei, deoarece mintea sa de briliant o făcea să vadă și să înțeleagă ce altora nu le trezea nicio tresărire.
S-a comportat ca o liberală, la început ca o liberală corectă în acord cu doctrina Brătienilor, a fost fană Crin Antonescu. Nu se știe când și cum, dar după ce PNL a devenit adunătura de lepre care a ajuns astăzi, Cristina s-a convertit și ea devenind o susținătoare acerbă a principiilor neomarxist-fascistoide ale celor de la #rezist, a intrat cu o furie nedisimulată în armata radicalizată a jurnaliștilor și artiștilor care s-au fanatizat apărând-o în orice moment necondiționat pe Kovesi, pe Lazăr, a devenit o camaradă furioasă a celor ce scuipau CIUMA ROȘIE, ea ne mai percepând că Ciuma Roșie este denumită o masă mare de oameni care din varii motive sunt socialiști – unii chiar fără să-și dea seama de asta. Sărea în apărarea minorității LGBT alături de alte activiste de aceeași factură precum Oana Pelea, Oana Stănciulescu, și trompetele sparte sorosiste, pe care românii în majoritate le repudiază.
Dintr-o dată Cristina Țopescu s-a urâțit, a îmbătrânit la față brusc, un rictus de ură îi apăruse apăruse în colțul gurii și vehemența ei se revărsa în public.
În acest timp – ca o necesară compensație – umanitatea Cristinei a refulat într-o dragoste maximă față de animale, în special față de câinii fără stăpân pe care îi hrănea, îi culegea din ghearele morții și le dăruia cu pasiune iubirea ei la fel de necondiționată.
A murit tânără, singură, la 57 de ani - se zice deocamdată că în somn...
Orice om lăsat pe lume de Dumnezeu are mosorul lui și nimeni nu știe câtă ață se află înfășurată pe mosor.
A lucrat și la Antena 3, de unde a dispărut aproape brusc într-o perioadă când emisiunile ei ieșeau din tiparul și conduita generală a postului. Probabil că de mai trăia, ar fi putut reveni chiar în locul lui Gâdea, capabilă sigur ar fi fost, care oricum a schimbat azimutul canalului exact împotriva mulțimii de fani pe care i-a avut cândva, pe când Javra Ceacâră întreba cu vocea lui gâjâită de hoașcă târșită: „Antena 3 e aici?”
GABRIEL MIHAILA
