Fiecare om are dreptul să iubească ce vrea și pe cine vrea. Drept urmare:
În anul 1979, o femeie se căsătorește cu Zidul Berlinului, schimbându-și numele de familie in „Berliner-Mauer”.
În 2000, un bărbat se căsătorește cu o păpușă în mărime naturală.
In 2006, un bărbat se căsătorește cu o capră, un poștaș german cu pisica sa, o femeie din Israel se mărită cu un delfin.
In 2007 un bărbat din China se căsătorește cu o machetă de carton care îl reprezintă în mărime naturală.
In 2008, o franțuzoaică și-a unit destinul cu Turnul Eiffel schimbându-și numele de familie după acesta, ea suferind de atracție față de obiecte, acestea putându-i provoca emoții puternice. La fel cum în 2010, un coreean s-a căsătorit cu perna sa.
Zâmbiți? Eu nu.
- In 2001, Olanda devine prima țară din Europa care legalizează căsătoriile între persoane de același sex.
- In 2006, se înființează partidul „Iubire pentru aproape, libertate și diversitate”, cunoscut si ca Partidul Pedofililor, ulterior desființat.
Olanda, alături de SUA și Marea Britanie, a devenit principalul producător si distribuitor al pornografiei infantile, unde aproape 200 de pagini cu conținut pornografic, provin din această țară, declarată „cea mai libertină țară din Europa”.
- In 2013 - după o săptămână de la legalizarea căsătoriilor homosexuale in Noua Zeelandă - și-au făcut apariția grupuri de lobby care cer legalizarea poligamiei, invocând aceleași principii și argumente: „credem că toate relațiile devotate de dragoste între adulți, indiferent de numărul celor implicați, trebuie să fie respectate și să primească recunoaștere legală”.
- In 2016 Curtea Suprema din Canada decide că sexul cu animale nu poate fi pedepsit daca nu există semne de abuz. Și în SUA sau alte țări, militanții pentru zoofilie adună argumente pentru a intra in legalitate. Iar „Conceptul de căsătorie ca parteneriat social și spiritual, nu trebuie restrâns la specia umana, atât timp cât partenerii sunt legați prin dragoste și un angajament reciproc durabil”, scrie Stephen Bertman - profesor la Universitatea Windsor, Canada.
- Tot in 2016, tot Canada - printr-un documentar al televiziunii publice - își propune sa demonteze ideile preconcepute și negative cu privire la pedofilie, printr-un documentar intitulat „Eu, pedofilul”, susținut de organizația „Virtuous Pedophiles”.
- 2016 - școlile din Canada au introdus un program de educație sexuală numit S.O.G.I. adica „Orientare Sexuală și Identitate de Gen” - o materie predata în școlile de stat, unde copiii învață că nu contează sexul cu care s-au născut, ci cel căruia simt ca-i aparțin. Astfel s-au făcut demersurile legale pentru ca în actele oficiale, pe lângă genul feminin și masculin, să apară și genul X, în care fiecare își hotărâște propria sexualitate. Idee tot mai larg preluată și de alte organizații în diferite țări.
- In 2017 a fost aprobată o lege prin care părinții ce își educă în spirit religios copiii, riscă să rămână fără ei. Nu ne este străină ideea nici în alte țări.
- In 2016, în Marea Britanie, un grup de „specialiști” din cadrul London School of Economics, îi solicită premierului Theresa May să schimbe legea care în prezent îi împiedică pe pedofili și delincvenții sexuali să adopte copii, pentru că acest lucru reprezintă o încălcare grava a „drepturilor omului”.
- In 2016, în Suedia de această dată, aripa tânără a Partidului Liberal a cerut legalizarea incestului si a necrofiliei, având ca argumente: „legea nu ar trebui să țină cont de morală” și că „fiecare are dreptul să decidă asupra propriului corp”.
- In 2017 Columbia permite legalizarea „căsătoriei” dintre trei parteneri homosexuali cu drepturi egale (parteneriat civil), recunoscut de stat.
- In 2017 un tribunal din Franța a achitat un bărbat acuzat că a violat o minoră de 11 ani, precizând că nu a existat constrângere. În timp ce ministrul Justiției are o problema doar cu vârsta și susține că „13 ani este o limită acceptabila”.
- In 2018 apar tot mai multe argumente care pledează în favoarea pedofiliei: TEDx Germania: „Pedofilia este o orientare sexuală naturală, neschimbabilă, ca și heterosexualitatea. Ar trebui să acceptam că pedofilii nu și-au ales sexualitatea”.
................................................................
Câteva exemple despre cum înțelege lumea să își exprime, susțină și mai apoi, să impună „libertatea” sexuala. Libertatea lor constă în îngrădirea drepturilor altora. Nu are rost sa mă întreb unde este egaliatea...
Îmi amintește de revoluția introducerii educației sexuale în școli, unde cei care s-au opus, au fost considerați înguști, limitați, manipulați. proști, etc. Pentru că tot „pachetul” venea ambalat frumos și livrat de „umea civilizată și mult evoluata”. Câți au căutat oare dincolo de ambalaj? Un singur exemplu: în Croația a fost interzisă. Vreți să știți de ce?
O simplă căutare pe Google despre Alfred Kinsey si veți descoperi cine a fost părintele educației sexuale și ce s-a ascuns în spatele așa numitei cercetări științifice demarată de el în lucrările „Sexual Behavior in the Human Male” si „Sexual Behavior in the Human Female” (doar ca idee, aprofundează comportamentul sexual al copiilor între 2 luni si 15 ani). Cum l-a studiat și cu ajutorul cui? Aflați voi, pentru că detaliile sunt înfiorătoare.
Institutul Kinsey obține acreditare oficială la ONU!
Apar tot mai multe anomalii care se cer a fi legalizate. Deocamdată spunem că nu este posibil, dar ce ne garantează asta pe viitor? Și încă n-am zis nimic despre cei care se simt fetițe de 12 ani captive într-un corp de bărbat în vârstă și își cer drepturile. Nici despre cei care consideră că au dreptul să își schimbe vârsta, la fel ca și cei care își schimbă genul. Sau rasa. Sau mai știu eu ce minorități care vor să intre în legalitate și cu drepturi egale.
Ce vreau sa spun cu toate exemplele astea, este ca lucrurile degenerează rapid, sub pretextul ca societatea se dezvoltă și devine tot mai emancipată. Pentru mine personal, asta nu înseamnă progres, ci abuz. Am văzut unde s-a ajuns în alte țări, pornind de la ideea de toleranță, acceptare, egalitate, până s-a întors totul împotriva celor care își doreau normalitate. Oamenii care au alte principii nu mai au dreptul să și le exprime, copiii familiilor hetero sunt obligați sa participe la programele homo din școli și lista poate continua. Consider că s-a ajuns prea departe și că îndoctrinarea viitoarelor generații este un abuz. Abuz de care eu ca părinte am dreptul sa-mi apăr copiii.
Nu încalc nici un drept, doar îl apar pe-al meu. Și pentru că tot dragostea e mai importantă, asta nu îmi schimbă perspectiva asupra relațiilor cu cei care gândesc altfel.
Legile se schimba rapid. Constituția, nu.
ASCOR-PROVITA
