După ce acum 2 ani am luat-o cu mine să o mai plimb pe la Istria, locul tinereții, locul cu multe amintiri foarte plăcute, locul unde si-a născut cei trei copii, locul unde și-a iubit bărbatul, după ce ne-am văzut cu lumea ce o întâlnise si după ce ne-am urcat în mașină și am plecat, am realizat că oamenii ăștia i se adresau Mamei mele in sat cu „Doamna”. Era ca un nume, pentru că în sat, când spuneai „Doamna” se știa despre cine e vorba. Daaa, atunci, am realizat si re-amintit. Unei fete de 23 ani, aruncate de repartiție, cu soțul, într-un sat îndepărtat din Dobrogea.
In vremuri în care era obligatoriu să te adresezi cu „tovarașă”, Mamei mele îi spuneau oamenii, Doamna. Ulterior, am remarcat că și oamenii din Călărași, din satul Tatălui meu, unde se retrăgeau vara și toamna la lucru în ultimii ani - și aici i se adresează tot cu Doamna. Ieri, când am început să primesc mesaje, iarăși, oamenii spun că își vor aminti de ea ca de o Doamnă. Pentru mine, Doamna asta din ochii celor din jur, a fost Mama, omul de la care am învățat imens, iar pentru a compara încrederea cuiva, etalonul era Mama. Pentru că in cele mai teribile momente îmi acorda cel mai mare sprijin, necondiționat, fără reproșuri că ai greșit, fără să-mi spună că nu trebuia să faci asta, fără nimic. Doar sprijin la maxim, să ieși la capăt.
După pierderea surorii mele, de acum 1 lună, din care nu ne-am revenit, nici Mama nu a mai rezistat fără ea. Doamnă, Mamă, știu că vei avea grijă de noi in continuare. Vor înțelege si cei din jurul meu ce e un etalon Mama de încredere. Mulțumesc iubită, Mamă!
DRAGOS ROSCULET
