Suntem bolnavi! Bolnavi de neiubire!
Uităm prea des ca suntem trecători,
Uităm ca nu e soare tânăr fără nori
Și ne trăim amarnic viața, în neștire.
În suflete purtăm doar temere si frică...
Nici să zâmbim nu ne mai facem timp,
Pierzându-ne încet si sigur in răstimp,
Pământul l-am făcut, o lume mica...
Azi am uitat sa ne luăm de mână
Sa spunem :„Buna dimineața, soare !”
Să ne spălăm păcate cu rouă si răcoare,
Că nu e veșnic plânset si furtună.
Sunt ploi ce picură mărgăritare
Peste-un pământ cu arșiți si noroi.
Avem atâta măreție ascunsa-n noi,
Încât putem sa ne aducem din UITARE.
....am uitat sa ne îmbrațișăm, sa ne așezăm in jurul mesei de duminică; am uitat că exisă și lacrimi de bucurie... am uitat să privim Cerul!
TATIANA PAVEL