Locul faptei: Gara de Nord, ghişeul de bilete.
Data : Era noastră, Mileniul Trei, care va să zică.
Zic : Bună ziua, vă rog un bilet pînă la Floreşti, Prahova.
Zice : Zece lei şaizeci.
Zic : Vă rog, puteți să-mi spuneți care este stația terminus?
Zice (lejer confuză) : Ce stație terminus?
Zic (oarecum nedumerită) : Până unde merge trenul. Unde opreşte definitiv?
Zice (de-a dreptul nervoasă) : Da' de ce vă interesează? Că doar nu mergeți până la capăt?!
Zic (vag condescendentă) : Păi să ştiu ce tren să caut ...
Zice (lămurită că are de-a face cu o novice): Aaaaa, păi nu aşa!
Zic (sincer curioasă) : Da' cum?
Zice (din nou voce blândă, condescendentă): Vă uitați pe panou, unde scrie R 3005!
Zic (deja cu poftă de mişto) : E scris şi pe bilet?
Zice (aproape veselă) : Sigur, vă arăt imediat!
Scoate biletul şi-mi arată triumfătoare unde era scris numărul trenului.
Zic (cu o voce mustind de recunoştință): Vă mulțumesc din suflet!
Zice (din nou plictisită) : Drum bun!
Țin să precizez că în timpul acestei conversații nicio casieriță nu a fost molestată sau înjurată. Doar puțin siktirită, dar asta cred că-i starea ei de agregare naturală.
Şi că trenul merge până la Braşov!
Ana-Maria Homeag
