SINDROMUL PETRE TUTEA

jghgjfhh

Mai zilele trecute am avut o dispută verbală aprinsă cu o rudă apropiată mie. Suntem din aceeași generație, avem profesii înrudite, am crescut auzind aceleași povestiri ale aceluiași bunic și al unchilor veniți din război, am învățat la școală în aceeași epocă stalinistă în clasele primare, am cântat fiecare dintre noi mai întâi imnul URSS la începerea și terminarea orelor de școală, avem astăzi pensii apropiate, dar de aici, drumurile noastre se despart.

Am fast foarte tare supărat – iar mai apoi chiar descumpănit sufletește – când am văzut cum dintr-un om pe care îl cunosc aproape ca pe mine, împreună cu care am copilărit, poate ajunge astăzi atât de supus manipulărilor acestor hiene. Dar nu asta ar fi pentru mine cea mai mare catastrofă, nu asta mă surpă atât de mult în interiorul sufletului, ci uimirea că în ciuda eforturilor mele pline de riscuri de a scoate la lumină printr-o muncă plină de migală și un efort făcut 7/7 zile  între 8 și 10 ore/zi ca să scot în ochii lumii otrăvite lent, cu otrăvuri alambicate, cu gust de prăjituri și arome de flori, adevăruri pe care autoritățile vremii le ascund cu mare eforturi și care au distrus efectiv acest popor.

Disputa mea cu ruda cea apropiată a fost foarte aprigă, ne-am enervat și ne-am impus punctul de vedere țipând efectiv unul la celălalt ca să ne argumentăm poziția, pentru că ambii eram siguri că deținem adevărul.

Eu vreau să fac o precizare. În niciun caz nu cred 100% o parte în detrimentul celeilalte, în niciun caz nu sunt total partizanul unei puteri în detrimentul alteia, însă cel puțin de vreo 12 ani încoace, de când deplasările mele au fost aproape complet limitate, mi-am dedicat tot timpul meu zilnic Internetului, dar mai ales acelei „științe” care a devenit astăzi – mai mult ca oricând – indispensabilă vieții pe pământ, trăind „în cunoștință de cauză”: geopolitica, o ramură a științei care îmbină printre altele multă istorie a lumii, geografie, politică, strategie militară. Mi-am dat seama că toate mi-au plăcut în școală și mai apoi în viață. Marele meu noroc pe care l-am avut (pe care omul și-l face cu mâna lui) a fost acela că la 50 de ani am luat în serios viitorul și am făcut un curs de operator de calculator, depășind stadiul de autodidact la jocurile de la începuturile PC-ului, când îi cumpărasem fiicei mele un 486.

Asta mi-a fost salvarea, am vrut mai mult de la mine, iar Dumnezeu mi-a răsplătit din plin această hărnicie târzie de a nu mă lăsa pradă ideii că „asta e o știință a viitorului, a tineretului”... Astăzi mă pot lăuda (numai față de mine însumi) că stăpânesc mulțumitor de bine Windows cu Office, Excel, navigare Internet, rețele sociale... Am ușurință în a scrie texte cu ambele mâini la tastatură, iar acuma conștientizez că astea îmi dau de fapt o oarecare prelungire a îmbătrânirii minții.

De aici și până la a-mi satisface singur toate curiozitățile dintr-un domeniu de care majoritatea oamenilor fug mâncând pământul – adică POLITICA -  nu a fost decât un pas. „Pas cu pas”, am înaintat pe drumul cunoașterii și am conștientizat că tot ce eu am aflat și stă ascuns în spatele unui simplu click, trebuie să-l fac cunoscut și altora, pentru cât mai multă lume. Ok! Neamurile mele nu sunt cu nimic mai deosebite de ale voastre, nu sunt cu nimic mai deosebite ca majoritatea lumii, care constituie această populație ce a mai rămas aici, în România. Deci, comportamentul lor este unul care e un barometru al societății pe care eu îl citesc mereu ca să știu cum vor fi vremurile... Sunt foarte tulburi, dar vor vota din nou prost, „la fentă”, vor sta iarăși ca oile în curtea Abatorului așteptând rândul la ghilotină. Doar dacă ALTCEVA  nu le va schimba în forță statutul, venind dinafară să dărâme gardul Abatorului.

De aici mi se trage, se pare că am declanșat în jurul meu unele invidii, unele conflicte de conjuctură, că s-au trezit dintr-o dată cu un alt om, care susține de multe ori contrariul a ceea ce cred ei ascultând din zi în noapte – „în buclă” – aceleași minciuni ordinare, aceleași făcături puerile care au menirea să prostească populația și să o facă să creadă că cei care conduc România prin uzurpare „luată cu japca”, sunt cei mai buni și mai binevoitori oameni din lume, iar toți aceia care au opinii contrare lor, sunt niște ticăloși, niște oameni răi, care vor pur și simplu doar să pună bețe în roți, vor să diminueze „din opoziție” meritele extraordinare ale unor tâlhari de rând...

În România – mă refer acum doar la noi – există o proporție mică de oameni asemenea mie, cu minte iscoditoare, cu dorința de a afla Adevărul cu orice preț și de a-l face cunoscut altora. Așa am ajuns să-mi fac un crez din a scrie și de a spune doar tot ce deranjează actuala propagandă, actuala guvernare, actualele știri manipulatoare. Mulți nu înțeleg asta și în prostia lor nativă dublată de o încăpățânare bolnăvicioasă îți taie macaroana când încerci să le explici prin cuvinte simple cam cum să privească lucrurile, cu vorbe de tipul „aaa, asta e propagandă rusească”, „este fabricat de ruși”, etc

Degeaba le spui că sunt documente ONU, că sunt poziții oficiale recunoscute chiar de americani sau de UE, degeaba încerci să le explici că tu traduci articole ale unor jurnaliști occidentali independenți, neafiliați unei părți, care vor și ei ca și tine – dar având mijloace – să afle adevăruri pentru care își riscă chiar viețile. Ți se răspunde doct: „și pe ăștia îi plătește cineva ca să spună ce spun!”

Asta este argumentul lor de oameni simpli, în sensul că nu-și complică viața ca să afle Adevărul despre lumea în care trăiesc, să vadă și mai ales să înțeleagă de ce vor îngheța de frig la iarnă, din vina cui, de ce s-au scumpit atât de mult carburanții, iar berea nu, de ce se urlă la ei din televizoare din zi în noapte ca să îi înspăimânte, să le intre bine în cap, că în curând va fi un mare chin să mai trăiești pe lume, că totul este o catastrofă, că la orice pas te vânează o nenorocire, că se vor scumpi „alea și alea”, că nu vei avea bani să plătești „aia și aia”, vei flămânzi de foame, vei căuta în tomberoane o coajă de pâine, va veni Putin și-ți va viola nevasta președintelui Tău, iar ca să scapi de toate astea, singura ta șansă este să te uiți la ProTv, la Realitatea, la România Tv, care „te informează” cine îți vrea ție răul, cine și din cauza cui vei muri tu dacă nu îi asculți pe ei...

De toate astea i-am spus țipând rudei mele care a rămas uimită să descopere în mine un monstru de om care vrea ca Putin să câștige cât mai repede războiul, să ocupe ce vrea el și când vrea el, că oricum nimic nu este mai rău, mai degradant pentru tine ca om, decât să vezi și să trăiești aceste zile în care tâlharii conduc peste tot, te agresează peste tot, iar lumea este proastă și anesteziată și a ajuns pradă unor televiziuni care fabrică videoclipuri cu regizori și operatori de la Holywood, cu actori din trupa lui Zelinski care descoperă peste tot gropi comune cu cadavre aruncate grămadă după ce „au fost schingiuite și maltratate” dar acoperite în saci negri de plastic cu fermoare, exact precum făcea Arafat cu cei trecuți ca fi fost morți de Covrig.

Ce să le spui  ăstora? Ce și pe cine vor vota ei? Pe Șoșoacă? Pe nebuna și mahalagioaica aia? Pe Liviu Dragnea? Pe ăla care a furat de o viață mână în mână cu securiștii? Pe AUR, pe George Simion? Pe cine? Tu pe cine vei vota? Cuuuum? Ești nebun!

Aș vrea să mor naibii cât mai repede, să vă las naibii pe toți să vă chinuiți cărând lemne la cazanele cu smoală în care vă vor îmbia să intrați spunându-vă că sunt piscine.

Azi cred mai mult ca oricând că există sindromul Petre Țuțea! El a fost primul care a sintetizat în cuvinte părerea de rău că s-a zbătut degeaba pentru niște români ca el și nu a meritat...

GABRIEL MIHAILA

Featured