.....un anotimp fantasmă,surd mă cere
Crezând că mi-e stăpân de drept,
Pe inima din rana grea din piept
Pe care-o vând, pe un bănuț incert....
S-o apăr?!...Nu mai am putere....
Am tot vâslit cu două vâsle rupte.
Stăpână peste Rai am vrut, domnie
Peste vremelnica împărăție
Fără hotar.... Și fără de hoție
Dar... am greșit!!! am aripile frânte...
Mă plec la firul ierbii din zăvoi
Și mă închin, fără sa cer la schimb,
Jertfesc râzând al Vieții mele nimb...
Tot ce-am pierdut trăind si netrăind,
Crezând in Tine si-n viața de apoi...
Îmi sângerau zăpezile din mai
Strivind arhangheli păcătoși si răi,
umili la chip,la trup îndestulați si goi
Clădind morminte negre de strigoi.
Înlănțuind in zale, toți îngerii din Rai...
Atât cât încă-mi cântă pe pământ
Un glas măiastru, de susur de izvor
și mă sărută-n vise, prelung, tânguitor
Chiar de sunt om, mă simt nemuritor
Si-n calendar ...mă pot simți un sfânt...
TATIANA PAVEL