Am tot zis să nu mai plec urechea la ceea ce debitează politicienii români când se trezesc cu microfonul la gură. Sunt cuprinși subit de limbariță și vorbesc cu atâta detașare despre problemele societății românești, de zici că s-au născut savanți și din scutece, n-au făcut altceva decât să-și dedice ființa dolofană propășirii neamului.
Nici nu mai este nevoie să-i ascult, întrucât aproape că intuiesc ce va spune fiecare, înainte de a deschide gura. Mereu aceeași guriști, mereu același mesaj: ,,sunt cel mai jmegher”!
Ponta, cu aspect de batal pus la fezandat, aproape că se sufocă vorbind accelerat , uitând să mai respire și ne spune, de fiecare dată, cât de proști sunt ,,actualii” și cât de priceput a fost el, dar n-a avut timp și noroc. Și debitează atâtea nerozii cu pretenția de adevăruri, de parcă este la un campionat de spus prostii.
Florin Roman, cu mina unui om suferind de hemoroizi, este responsabil cu demascarea ,,crimelor” fostei guvernări. N-am pomenit om cu o încărcătură de ipocrizie și oportunism mai mare și cu tupeul de a spune minciuni cu atâta seninătate! Ăsta-i întruparea lui Cațavencu, Tipătescu și Dandanache la un loc, mediocru și demagog, arogant, oportunist, scandalagiu și perfid până în vârful degetelor. El este falanga partidului sortită să răzbată prin cloaca politicii, păstrând aparențele de moralitate.
Din auzite, știu că PSD are un șef. O Fata Morgana, o nălucă mai mult ghicită decât întrupată, un anonim lipsit de vlagă, așa cum va deveni și partidul sub sceptrul său de om invizibil. Și bine va fi de va ajunge așa, cel puțin până se va vindeca de sindromul Dragnea! Până atunci, îl tot aud pe Budăi smiorcăindu-se pe umerii pensionarilor.
Pe Barna sau Cioloș îi trec la capitolul ,,bănuiți”. Îi suspectez că ar fi în politică dar, nu am nicio dovadă. Lui Tomac îi ține locul Băsescu, pe care transmiterea prin Skype îl înfățișează hâd la chip dar și la caracter, dezbrăcându-l de pojghița de om și coborându-l în latrina din care l-a scos revoluția și l-a făcut Președinte. Și ca să demonstreze ce este cu adevărat, de când a fost deconspirat ca fiind turnător, comentariile lui sunt tot mai mult îmbibate în cinism și răutate.
Un gând, însă, nu-mi dă pace. Dacă tot a lăsat Dumnezeu doi Orbani pe pământ, amândoi prim-miniștri, de ce ne-a pedepsit pe noi, românii, cu cel nerod? Căci, oricum ai citi comunicatul CCR, nu reiese ceea ce a declarat jupânul Ludovic. CCR a decis în unanimitate de voturi că, restrângerea unor drepturi și libertăți cetățenești se poate face prin Lege organică și nu prin ordin de ministru. De unde interpretarea răuvoitoare și incitarea la nesupunere civică? Sunt de acord că bolnavii de o boală infecțioasă trebuie și izolați și carantinați și spitalizați, chiar împotriva voinței lor. Dar, românii trebuie să fie nu numai obligați, ci și protejați în fața voluntarismului și acțiunilor arbitrare, inspirate după ureche. Și asta se poate face doar prin lege.
Și ca un prim-ministru să-și ascundă incompetența managerială, a sa și a aparatului guvernamental din subordine, dând vina pe o instituție esențială a statului, mi se pare că ne-am întors în timpurile în care cineva condamna, cu mânie proletară, dușmanul închipuit, în timp ce făcea apologia democrației socialiste și ne amăgea că vom trăi mai bine după ce o vom duce prost. Cam cum ne-a cerut actuala guvernare când a dat startul relansării în utopia economică a următorului deceniu. Cel puțin acela credea în ce spune, în timp ce Orban nu știe ce vorbește.
ION MAGEANU
