Nu rupeți floarea din cuvânt,
Că piere destrămat de vânt!
Nu puneți iar amar pe flori
Că-amar îi plânsul, deseori.
Adună Doamne, albul pur,
Ni-l pune-n suflet, dă-i contur,
Din aripile îngerești și sfânt cuvânt
Zidește Doamne pacea pe pământ!
Adună-ți Doamne toată mila
Seninul, tihna și surâsul
Și-nlătură chiar cu de-a sila
Durerea, ochii triști și plânsul!
Și mai presus de tot, ce-aș vrea,
Mai lasă-mi Doamne, doar iubirea Ta!
CATI LUNGU