De cca o săptămână, localitatea (comuna) Lețcani, aflată la o aruncătură de băț, pe DE 585, care pleacă din Iași spre Târgu Frumos – Pașcani sau Roman, a ajuns „vedeta” corbilor din televiziunile meinstream din România, care au nevoie precum corbii și țărcile de cât mai mult stârv pentru intoxicarea telespectatorilor cu spaimă și furie... firească.
Acest Drum Național cu statut de European are o tristă faimă și lumea l-a mai denumit „drumul morții”. Nu este singurul din România. În mai multe regiuni există câte un „drum al morții”. Întâmplarea face ca în virtutea profesiei mele să fi avut ocazia în două perioade diferite să fiu Șeful Districtului Iași la CNAIR, recte DRDP Iași, Secția de Drumuri Naționale Iași. Prin urmare cunosc foarte bine fiecare metru, hectometru sau kilometru din acest traseu care îmi amintesc mie multe evenimente și acțiuni pe care le-am trăit.
Revin acum precis la evenimentul petrecut de curând pe o trecere de pietoni din Lețcani, când un tată cu doi copii de mână care traversau pe zebra trecerii de pietoni marcate corespunzător,, au fost practic spulberați de un TIR care nu le-a acordat prioritate...
Tragedia este cumplită, evenimentul a cutremurat nu numai locuitorii comunității, ci și pe mulți români aflați oriunde prin lume. Dar după ce știrea însoțită de imagini a făcut înconjurul Europei și a Internetului însoțită de și videoclipuri făcute imediat după tragedie, toți corbii din televiziuni au speculat și au supt din degetele cu negru sub unghii știrea, amplificând-o și dându-i ulterior o amploare menită să incite lumea la revoltă, să o împingă să reacționeze cu nesăbuință și cu o mare doză de prostie.
Asta se dorește azi în România, din aceste evenimente tragice se fabrică o stare de teroare, de frică generală, de groază și revoltă, care fierbe sub capacul oalei de presiune prin care sunt lăsați să iasă aburii furiei într-o margine de oală ca să nu arunce capacul în sus!
De-a lungul vremii, pe drumul DN28 administrat de către DRDP Iași – SDN Iași – Districtul Iași (Valea Lupului), au fost multe tragedii de acest fel, dar acum moartea unui copilaș de trei ani a fost un subiect mult prea suculent pentru corbi ca să nu fie dus până la paroxism.
O perioadă din viață am lucrat în domeniul întreținerii de drumuri și a siguranței circulației rutiere, ca promotor al unei mixturi asfaltice reci, fabricate și în România sub licență englezească, care este cunoscută azi pe toată planeta și care este considerată ca fiind cel mai bun produs în domeniul asfalturilor reci, iar domeniile lui de aplicare le-am cercetat și experimentat pe cont propriu și cheltuială proprie. De aia nu am reușit să-l ajung pe Elon Musk și să fiu egalul lui Johannis, Chirica, sau Relu Fenechiu... Am reușit însă să experimentez și să INOVEZ o trecere pietonală care respecta la virgulă prevederile STAS-ului românesc în vigoare, care a devenit imbatabilă în anui 2006.
În esență, folosind acea mixtură asfaltică „la rece” - pe care o și comercializam ca dealer autorizat pe raza Moldovei - am oferit autorităților de atunci de la DRDP, Poliția Rutieră, Prefectura Iași, C.J. Iași, soluția gândită de mine într-un caz tras aproape la indigo, în localitatea Valea Lupului, unde se petreceau accidente mortale pe trecerile de pietoni, evenimentele făcând cap de afiș al presei locale, dar și iscând revolte ale cetățenilor din Valea Lupului. Îmi amintesc acum că la comanda Biroul de Poliție Rutieră Iași era un tinerel Inspector cu numele de Mândru Costel parcă, iar la al Poliției Rutiere județene se perindaseră un anume maior Frunză, urmat de un comisar de poliție numit Mihai Pintilei, azi promovat din câte am auzit în funcție de mahăr, locțiitor al Șefului Inspectoratului Județean de Poliție.
La cca 1-2 ani după ce am făcut practic pe cheltuiala mea acea trecere pietonală demonstrativă, prin care afirmam că dau garanție de minimum 5 ani și afirm pe proprie răspundere că se vor diminua numărul accidentelor cu cel puțin 95% (!), am revenit la Districtul Iași pe funcția de Șef de District, în „a doua legislatură”.
Vreau aici să vă spun că acea trecere de pietoni pe care am conceput-o și executat-o eu cu firma proprie, a amenajat în amonte de trecerea de pietoni din fața Troiței de la începerea pantei de la Antibiotice, trei seturi de „linii rezonatoare” la distanțele prevăzute de STAS-ul 1848, care reglementează marcajele rutiere. Spre deosebire de soluțiile găsite ulterior și aplicate „ca în Vest”, de unde luăm noi lumină – cu vopsea specială de marcaj, în care „filmul” vopselei are cca 3 mm, eu cunoșteam metoda „din Vest”, o experimentasem cu propria mea mașină și am constatat că poți trece peste ele fără ca să le sesizezi, chiar, dacă nu ești complet concentrat cu toate simțurile. Prin urmare, eram conștient că în România au efectul unei frecții pe piciorul de lemn.
Eu am folosit pentru acele linii rezonatoare cu lățimea de 15 cm dispuse în baterie de câte 6 linii, la interval de 60 cm una de alta, mixtura mea asfaltică „la RECE”, cu grad de finețe de 3 mm și am creat liniile rezonatoare cu o grosime de 6 mm. Efectul produs asupra șoferilor pe orice categorie de autovehicul a fost atât de mare, încât la impactul cu liniile rezonatoare, mașina pur și simplu avea un tremurat și scotea un huruit care te trezea și din somn și îți dădea senzația că ai pană simultan pe tot trenul de rulare. Instinctual frânai și te întrebai speriat ce s-a întâmplat, iar după alți 50 m urma din nou următoarea secțiune, iar încă după 30 de metri, iarăși se petrecea tremuratul și zgomotul, dar tu nu mai aveai mai mult de 10-15 km/h... La 15 m urma efectiv Trecerea pentru pietoni, care îți apărea vizibil în față și căscai ochii cât cepele, înțelegând abia atunci că ce a fost cu acele zgomote și trepidații erau ceva făcut să te determine să reduci viteza și să vezi Trecerea pietonală.
Soluția mea a avut un impact imediat și din acea clipă NU s-a mai înregistrat niciun accident rutier pe acea trecere de pietoni, oamenii din localitate putea traversa liniștiți DE spre stația de autobuz și invers, de la stație spre drumul către casă.
Ce să vezi însă?... La aproximativ 1-2 luni de la darea în exploatare a trecerii „mele” de pietoni, se iscă un mare scandal în presa ieșeană pe motiv că locuitorii din zona riverană carte erau gata să se răscoale pentru ca autoritățile „să facă ceva”, dar ei vizau mai ales un „Pasaj suprateran!”, o „pasarelă” aeriană, care să traverseze drumul european – lucru greu realizabil spre imposibil, datorită unor mari constrângeri legale și a unor condiții tehnice neacceptabile - au început să bombardeze Prefectura și DRDP Iași cu petiții amenințătoare cu revolta în cazul că liniile rezonatoare practicate în amonte de Trecerea pietonală, NU SUNT DESFIINȚATE, deoarece huruitul roților în liniștea nopții nu îi lasă să doarmă... Personal am constatat că exact lângă trecerea pietonală „cineva” a încercat să radă liniile făcute de noi cu acea mixtură englezească, căutând să o decapeze, crezând că are proprietățile asfaltului clasic, cunoscut că stă pe drumuri cam cât stă părul pe broască. Ghinion!... Ar fi spus un mare clasic în viață.... Acel asfalt nu putea fi nici decapat, nici smuls sau aplatizat cu mijloace manuale și tehnici rudimentare obișnuite! Au încercat să aplatizeze liniile transversale de pe șosea bătându-le cu barosul, dar nu au avut niciun efect. Cuprinși de furie, au început să bombardeze autoritățile că ei nu mai vor această metodă care să le facă sigură viața lor și a copiilor lor când traversează șoseaua. M-au sunat Șeful de Secție și directorul de la DRDP să mi se plângă de rezultatul construcției mele, dar nu am cedat. Peste numai un an sau doi, m-am întors la District pe funcția de Șef de District și acum aveam Trecerea la cca 150 m de sediu, trecând zilnic pe ea. Atunci convenisem – ca soluție pompieristică – să fac liniile rezonatoare în grosime descrescătoare de la 6 mm la 3 mm lângă Trecere, dar nu am mai avut altă ocazie.
Deși s-a dovedit imbatabilă în atingerea scopului propus, deși am lansat oferte în toată țara prin firma proprie să amenajăm Treceri Pietonale cu siguranță maximă, nimeni nu a considerat că un român ar putea face ceva ce li se părea imposibil. Mai ales „cașchetelor” albastre din M.A.I.
Apropo de M.A.I. Redevenind Șef de District, prin natura funcției și a relațiilor de serviciu, colaboram îndeaproape cu Poliția Rutieră. Județeană, Municipală, sau Biroul Drumuri Europene, că Autostrăzi în Moldova vor fi poate la jumătatea secolului...
Așa l-am cunoscut mai bine pe comisarul șef Mihai Pintilei, cu care am reușit într-o zi de iarnă cumplită să stau la povești în biroul meu de la District. Am făcut „prostia” să-i povestesc despre faptul că am îmbunătățit mult proiectul trecerii pietonale conceput de mine, în sensul că am adăugat niște catadioptri carosabili din sticlă, meniți să o facă vizibilă încă din zona liniilor rezonatoare în amonte cu 60 - 100 de metri, plus că am gândit ca trecerea să fie denivelată față de cota carosabilului, adică supraînălțată cu cca 15-30 cm (în funcție de specificul locului), cu rampe și pante pe carosabil în amonte ș aval, executate după niște criterii bine studiate. Efectiv această TRECERE PIETONALĂ devenea sigură în proporție de 100% - pe orice anotimp și pe orice vreme - fără să necesite niciun semafor sau alte lămpi intermitente care implică și costuri sau alte cheltuieli de investiții și de exploatare.
Atunci, dl Comisar Șef mi-a destăinuit plin de mândrie că el este Doctor în Siguranța Circulației și că și-a dat doctoratul sub coordonarea regretatului Profesor Radu Gaiginschi, o somitate în materie de siguranța circulației în Iași, fiind cooptat de primari în Comisia de Circulație contra unor sume regulate primite din bugetul primăriei și care acoperea de fapt cu numele Domniei Sale, prostiile și inepțiile onor lui „dom injiner”Chirica.
Lucrarea de Doctorat a ilustrului Comisar Șef de Poliție a fost cică brevetată ca invenție, dar costurile ridicate pentru aplicare după spusele domniei sale la cca 100000 de euro, a făcut-o inutilă și de neacceptat de o autoritate publică. Pentru așa o sumă, nu se găseau finanțatori.
Inițial am dorit să brevetez și eu la OSIM inovația mea, însă costurile și birocrația stufoasă m-au oprit. Nu aveam disponibilă suma și nici timpul să îl consum. Poate dacă aș fi cooptat vreun mahăr ca să-l trec co-autor, ar fi fost azi brevetată.
Inovația mea se ridica la maximum 15000 euro pentru implementare și tot nu a fost nimeni interesat să o folosească, deși garantam securitatea traversării pe această Trecere.
Atunci am înțeles eu care este cauza că autoritățile ieșene nu doresc să aplice inovația mea care s-a dovedit imbatabilă! Pur și simplu era boicotată de Șeful Poliției Rutiere, că îi eclipsa lucrarea semnată de el, cu munca Profesorului Gaiginschi...
Oameni buni, dragi locuitori din Lețcani! Am mulți prieteni în Lețcani. Mulți dintre foștii mei colaboratori pe care i-am condus și care au lucrat și mai lucrează unii și azi la Drumuri Naționale, sunt din Lețcani. Nu cereți lucruri imposibile! Nu dați crezare unor politicieni veroși aflați azi în funcție, care vă promit orice, pentru că vin alegerile.
Nu se poate monta niciun semafor pe un Drum Național sau European care să oprească traficul pe carosabil nicio secundă! Așa este Legea, dar nu numai în România, ci în toată lumea civilizată.
Vrei siguranță pentru pietoni? Faci orice altceva, în funcție de câți bani ești capabil tu, administrator, să investești! Faci tunel pe dedesupt, pasarelă supraterană, faci o trecere în genul făcut de mine la Valea Lupului, dar atenție la neatenție! Să nu faceți apoi ca locuitorii din Valea Lupului - „deranjați” că e zgomot noaptea! Azi protestați – pe bună dreptate – pentru ca „cineva” să facă ceva.
Protestați degeaba. Sunt incompetenți atât directorul de la DRDP – numit politic - cât și comandanții Poliției Rutiere, a IPJ, a Prefecturii. Așa e în România de azi. Noi am făcut-o așa! Noi, prin nepăsarea și prostia noastră am adus-o aici!
Doamne ajută!
GABRIEL MIHAILA
