Un sfat care mi-a prins bine în toată cariera, a fost acela că de ești prieten cu frizerul, croitorul, cu cei de infirmerie și de la blocul alimentar, niciodată n-o să te ,,doară capul". Sfat primit în toamna anului 1961 de la cpt. Titi Dragomir drept mulțumire că am avut răbdare a-i asculta povestea fugii lui de la Baku, împreună cu Zoia Suskracescaia, călare pe un avion rusesc de vânătoare, având degetul arătător pe post de pistol, pus la tâmpla pilotului. Și cum a fost felicitat în secret de Emil Botnăraș și ascuns de răzbunarea rușilor la Câmpulung, spre a fi model elevilor din iceul Militar! Adevărul este că l-am ascultat mai mult din interes, dorind să știu cât se poate minții in armată. Mulțumesc, tovarășe căpitan. Și pentru sfat și pentru snoavă!
A mă ,,pune bine" cu cei de la infirmeria condusă de toarășul mr. dr. Voinescu, botezat de cei dintr-a XI-a Moș Polivitamină, a fost un fleac. În fiecare zi eram prezent la vizita medicală având grijă să nu uit boala care se cerea a fi tratată cu o zi înainte și să mulțumesc tovaeășului maior pentru medicație. Îi spuneam că mă simt excelent și il rugam să-mi repete tratamentul pentru siguranța mea, lucru care-i aducea un zâmbet larg, iar io mă alegeam cu o mângâiere pe cap de la tanti Florica și o ciupitură suspectă pe obraz de la domnișoara Elefantina, ambele asistente medicale, bucuroase că-l făcusem pe șeful lor fericit. Si tot tratamentul, indiferent ce te durea, se rezuma la banalul pliculeț de polivitamine.
Lipeala la blocul alimentar a fost mai dificilă! Timp de aproape o săptămână, după ce terminam de mâncat, mergeam la ghișeul ce dădea în bucătărie și ziceam celor ce găteau mâncarea ,,săru'mâna pentru masă, că tare o fost bună”. La început, le citeam în priviri mirarea, iar după câteva zile i-am văzut cum mă urmăreau cum mănânc. Bună s-au rea mâncarea, trebuia să o mănânc cu poftă, altfel intrau în bănuieli. M-am sacrificat și după câteva zile, când am recitat textul cu săru'mâna, am fost răsplătit cu un pachețel în care erau trei prajituri. Una am mâncat-o io, cu două am scăpat de serviciul de planton. Lipeala fusese făcută și mă întreb cum de nu s-a gândit si altul la acest lucru. Toamna anului 1963 a fost deosebit de călduroasa și ducându-mă să spun obișnuitul „saru'mâna”, îmi zice o ajutoare de bucătar, că de ce nu mă duc să fac un duș la baia de sub bucatărie, unde curge permanent apa calda, ba preciză și ora favorabilă,15.20. Știam locul, așa că la ora menționată, mă răcoream de vreo cinci minute. A venit și doamna, astfel că după duș știam că ,,albina nu are dinți", iar a fi ,,trântor" presupune consum de energie! Ce mai rețin este faptul că tot ce am învățat la orele de gimnastică la sol, mi-a fost de folos!
Cu frizerul si croitorul nu m-am putut împrieteni decât contra cost!
NICOLAI GANCERENCO
