O să-i dau toamnei un râu, un râu cu pietre albe,
Iar ea-mi va aduce pe noptiera de papură, salbe
Cu frunze și iarbă si mere, cu clopoței arămii
Să le pun in jurul gleznei ca-ntr-un joc de copii.
Râul a fost al meu, l-am crescut de când era pui
Și nimeni nu l-a vrut cu pietre, era al nimănui,
Avea moştenire o salcie pletoasă, prietenă bună.
Îl adăpostea când nu eram și venea o furtună.
O să-i dau toamnei un râu cu apa ca de cleştar,
Să aibă de pus în pahar pentru truditori, în altar,
Iar ea îmi va dărui o amiază târzie-n hamac
Să odihnesc poteca spre cer, în mersul buimac.
Bruma ne va înfăşura alb, vom mirosi a îngheț,
Pe umerii goi vom purta un corb, cu țipăt răzleț,
Dă-mi mâna, toamnă, să ne întrecem cu vântul,
Curând vine iarna, curând se aşterne pământul.
TATIANA PAVEL
