Un accident de muncă colectiv a zguduit Iașiul, dar a produs și Breaking News-uri la canalele avide de morți sângeroase care se hrănesc în audiență cu știri macabre și catastrofice. Dar și ziarele locale ale Iașului – pupincuriste tradiționale ale Administrației locale de trei decenii, pentru bani negri la zile negre - au prezentat evenimentul care cum i-a tăiat capul, dar mai ales pedalând pe aspectul negativ al personajului principal feminin care a jucat în filmul groazei.
„Bre, o muiere foarte mișto – se presupune că era curvă - avea 2 copii din 2 relații diferite, era tânără și „bună”, stătea singurică-singurea într-un apartament nou la Valea Lupului; a pornit noaptea la 12 de acasă băută bine (probabil după o partidă de amor ghebos) spre oraș, probabil la apelul urgent al vreunui alt flaifuter politic în călduri...”
Ete ca acesta este în subliminal semnalul transmis către publicul mâncător de știri tabloide care nu are nici cultura necesară și nici discernământul necesar să poată descoperi adevărul printre rânduri. „Rechin de Bahlui” își propune aici, să vă prezinte o altă față a realități despre cele întâmplate în noaptea fatidică.
În primul rând, să o luăm cu începutul...
Acel capac de canal care deranja în mod vizibil locuitorii din zonă deoarece făcea un zgomot infernal în liniștea nopții de câte ori era călcat de roțile unui vehicul care trecea inevitabil peste el, a avut de la început, de dinainte de a fi fost montat în carosabil, un defect de fabricație. Capacul „nu călca” perfect pe circomferința ramei. Defect de turnare. Dacă acest lucru s-ar verifica de cineva încă din Bază, din depozitul firmei asfaltatoare, s-ar constata cu mare ușurință. Ar vedea la o simplă călcătură cu piciorul, că un capac „mișcă” și prin urmare, el va crea probleme și în carosabilul unde se montează. Dar cui să-i vină în minte un lucru elementar? Unor oameni slabi profesional aduși și puși de Chirica după criteriul „să fie mai proști decât mine” și mai ales, „să nu crâcnească în fața mea, să nu-mi facă probleme, să nu îmi dea bătaie de cap, să semneze tot ceea ce le spun eu?”
E drept, pentru „acoperirea” impostorilor pe care Chirica (iar mai înainte de el Nichita și mai înainte, Simirad) îi ține drept unelte de produs bani negri din care trăiește Mafia (administrație locală, poliție, magistratură, SRI, DNA, presă, etc) în conclavul de conducere al firmei proprii „CITADIN S.A” se află și nume grele, cu statut profesional veritabil de profesioniști, precum Ing. Mihai Teodorescu – fost manager al CITADIN-ului în anii 90 și „ușuit” de Simirad din orgoliul său prostesc de țăran parvenit – prof. dr. ing. Gheorghe Gugiuman, un maestru care a format multe serii de ingineri drumari, autor de brevete de invenții și inovații, dar și un elev al domnului profesor Gugiuman, în persoana domnului Kristian Bârzu, care ocupă funcția de Inginer șef sau de Director Tehnic al CITADIN, din anii 90, indiferent de schimbările politice care au fost în ultimele trei decenii... Bravo lui! Un om cu adevărat merituos, deși nu are la activ vreun brevet de invenție sau inovație, nu are nicio realizare cu care se poate lăuda el că i-ar aparține măcar moral, poate doar vila de bugetar făcută prin multă trudă și sacrificii prin Bucium...
În rest, foști „directori la CITADIN”, precum Cătălin Neculau, omul de casă și de suflet al lui moș Chiorpec ot Coțușca... Aveți lista alături, în captura de pe sit-ul Citadinului. Vă dați seama cât cuvânt și câtă putere mai au oameni precum Kristian Bârzu – încă în funcție, în vârstă de 70 de ani! – personajele de 80-90 de ani precum ing. Teodorescu și prof. Gugiuman. Ei girează inconștient orice prostii face Mafia lui Chirica pentru câteva sute – poate o mie de lei/lunar - adăugați la pensie. Sunt convins că nimeni nu-i întreabă nimic și nu-i deranjează cu nimic, doar faptul că sunt ținuți în vitrină pentru eventualitatea că unul ca mine ar putea să acuze pe careva din „aparat” de incompetență, care, uite! a ajuns și CRIMINALLĂ!
Hai mai departe! Să revenim la capacele de canale. Deci nimănui nu-i trece prin minte să le verifice în Baza de producție și să le elimine de acolo - trecându-le din start la rebuturi și returnându-le încă de la recepția lor - când au ajuns în magazie. Capacele de canal se plantează în carosabil după metode arhaice, vechi de peste o sută de ani, sau de pe când poate profesorul Gugiuman se apucase să studieze ingineria de drumuri... Azi sunt metode și scule moderne, cu tehnologii ultrarapide, cu un volum mic de forță umană, care fac ceea ce la CITADIN este nevoie de un „domn injiner” și 7-8 pălmași. Când eram activ, am fost promotorul unui material specific asfaltic, produs și în România sub licență engleză, căruia i-am făcut personal un „know-how” în privința multiplelor sale laturi unde este ideal să fie folosit 12 luni/12 pe orice vreme. Ghinionul Iașului, al României poate, a fost că acest „know-how” a fost pus la punct de mine, care recunosc, sunt un om intransigent, încăpăținat să nu dau niciun leu șpagă niciunui flaifuter incompetent care e pus pe căpătuială. Așa că din start, Iașul a fost văduvit de noul material și tehnologie, iar șlleahta nu știe nici azi ce este nou în domeniul lor profesional.
Deci: tehnologia actuală de plantare a unui capac într-un covor asfaltic nou, este hilară! Se asfaltează cu răspânditorul de mixtură la cald covorul –peste capacul existent deja. Ulterior, după ce se cilindrează și se dă strada sub trafic, se vine iarăși - și după semnele lăsate în covorul proaspăt - SE DECAPEAZĂ asfaltul nou în formă pătrată, se ridică la cota corectă cu pietroaie și pietricele, după care se adaugă alt asfalt fierbinte de jur împrejur, compactat cu o placă vibratoare, Se așteaptă răcirea acestui asfalt din jurul canalului, iar apoi se dă drumul în trafic! Dacă rama canalului a fost așezată pe o singură piatră sau pietricică pentru cotă care NU „calcă” bine, atunci, după 2-3 treceri a roților de mașină, capacul începe să trăncăne asurzitor , iar în liniștea nopții el se aude pe o rază de câteva sute de metri, înnebunind locuitorii.
Bum. Să trecem acum la ceva esențial: semnalizarea punctelor de lucru PE TIMP DE NOAPTE! 
Niciodată la CITADIN punctele de lucru nu sunt semnalizate corespunzător. Există o Instrucție comună elaborată de Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Transporturilor care reglementează cu putere de Lege modul în care se face obligatoriu semnalizarea unui punct de lucru pe carosabil, indiferent că se asfaltează, sau se intervine la o țeavă de apă, gaz, sau canalizare! Indiferent dacă este zi sau noapte, punctul de lucru trebuie semnalizat corespunzător, dar diferit, dacă este zi, sau dacă este noapte! Noaptea el trebuie iluminat, nu doar folosirea de materiale reflectorizante, care au și alea costuri diferite în funcție de gradul lor de reflexie. Semnalizarea se face succesiv, de atenționare, în amonte și în aval de punctul de lucru, în oraș la 50 de metri, iar înafară, cu peste 100-150 de metri. Cei care au fost peste granița de Vest a României – și azi ați fost majoritatea – poate ați remarcat câtă acuratețe și câtă vizibilitate are un punct de lucru, câte măsuri de îngrădire al lui sunt luate... Câtă curățenie este pe șantier! Este grija avută față de oameni! Atât a muncitorilor care lucrează, dar și a participanților la traficul rutier.
România a ajuns țara nimănui! Autoritățile statului nu-și mai exercită prerogativele, dar nici nu mai sunt luate în serios de nimeni! Poliția Rutieră de la Iași este o entitate inutilă, cu un „comandant” de râsul lumii, care nu are nicio personalitate, niciun aport la îmbunătățirea fluidizării traficului rutier, el fiind în subordinea directă a lui Chirica, iar nu a comandanților de linie de la Iași până la IGPR! De ministru, nu are rost să mai vorbesc.. Poliția Rutieră este pusă doar pe amenzi date în general pe acțiuni inutile, care nu ajută cu nimic la corectarea problemelor de incapacitate profesională a autorităților abilitate!
Punctul de lucru pe timp de noapte a fost semnalizat prost, ineficient și insuficient! Nu este vina doar a inginerului mort în accident, eu aș fi refuzat în locul lui să execut lucrări fără a-mi fi asigurate toate materialele pe care le prevede Legea, la gradul de calitate maxim! Și inginerul acela care a murit lângă muncitori este vinovat. Autoutilitara cu unelte și scule de lucru trebuia plasată VIZIBIL, pe carosabil, să fie o barieră suplimentară care să protejeze echipa prea mult dimensionată! În partea cealaltă, în fața echipei, pe sensul pe care lucra, trebuia să fie vehiculul care transporta mixtura asfaltică, iar între vehicule să fie balize (conuri) de semnalizare modelul „gigant”, curate, cu folie proaspătă. Mașinile ar trebui dotate – cel puțin cele care lucrează noaptea – cu girofaruri puternice, chiar cu lămpi stroboscopice, cu semafoare mobile la punctul de lucru și semnalizare bine luminată în amonte față de punctul de lucru!
Cine să știe asta? Cine să respecte asta? Cine să înțeleagă asta? Chirica? Marius Ionescu, directorul general al CITADIN? Domnul comandant Șoric de la Rutieră? Patronii de la BZI sau ZDI? Păi ăștia îi mănâncă din palmă lui Chirica, își iau tainul în mod regulat, ca să întoarcă lumea capul de la Adevăr!
Da. O nebună, o persoană tânără oarecare - ca mai toate persoanele României de azi - care bea, se distrează, poate consumă droguri, duce o viață frivolă, fără discernământ și fără responsabilitate, dar CARE VOTEAZĂ în același mod inconștient ca și felul cum trăiește, a fost găsită (pe bună dreptate) țap ispășitor! Dar în spatele ei, în spatele acestei situații cumplite în care a ajuns țara, suntem noi, mulțimea populației trăitoare aici. Inconștienți, nepăsători, lași, fricoși idioți în necunoștință de cauză.
Și noi suntem vinovați de moartea celor patru! Noi îi acceptăm în frunte pe Chirica, pe Șoric, pe figuranții din Consiliul Municipal și cel Județean, pe Costel Alexe, pe frații Murau, pe Ciucă, pe Johannis! Chiar dacă nu i-am ales, mulți dintre noi, îi tolerăm!
GABRIEL MIHAILA
