Mai lasă-mi timp, se-ntorc în flori magnolii,
va fi o toamnă ca un ceainic cald,
privirile în zări de mi le scald,
tot către tine se înclină polii.
Mai lasă-mi timp, nu spațiu, nu lumină,
am azi de toate, mâine îmi lipsește,
și simt cum mâna clipei tâlhărește
din tine zori și de la mine vină.
Mai lasă-mi timp s-ademenesc ursita
spre anotimpul dintre tu și eu,
acolo unde-odată e mereu,
iar de mereu s-a săturat ispita.
DORIN CROITOR