PRIMAVERI SUB TROIENE

JGBJFHHG

Ninge iar în Postul Mare,

Pe icoane şi-n altar,

Ninge ca din întâmplare

Cu albastru glaciar.

Şi de m-or chema asceţii

Să adăst în ruga lor,

Voi picta pe  toţi pereţii

Ce-mi lipseşte din décor:

Nuferi răstigniţi pe ape

În tăceri, visând naiv,

Din zăpezi să se adape

Şi din ape rogvaiv.

Maci cerşind încă o noapte,

Sângerând de rugăminţi

Cu lăstarii lor de lapte,

Aşteptând în lan cuminţi.

Un copac strigând de verde

Pe cărarea unui vis,

Nopţile să îmi dezmierde

Când mi-e somnul interzis.

Şi un cer deschis spre tine,

Fără iarnă la hotar,

Unde gânduri clandestine

Ne pun inima pe jar.

Şi în ultima secundă,

Când ninsoarea s-a oprit,

Voi muşca din zid flămândă,

Să îmi las amprenta-n schit.

Şi când vei urca pe stâncă

Într-o pauză de nea,

Să-mi iei rana cea adâncă

Şi să te-nveleşti cu ea!

VIOLETTA  PETRE

Tags

Featured