Mă cheamă marea unduindu-şi valul
când în adâncuri perlele suspină,
iar nori de vată îşi golesc pocalul
pe ţărmuri, cu petale de lumină.
La pescăruşi în zbor privesc nostalgic,
din fire de nisip se nasc cuvinte,
un far îndepărtat se-nalţă falnic,
iubiri uitate-mi bântuie prin minte.
Mă cheamă marea unduindu-şi sarea,
Din veşnicia ei îmi iau vigoarea.