Zic să nu rămân datoare și să mă scoată karma la tablă, că abia atunci e bai mare. Deocamdată ne tatonăm una pe alta cu un zâmbet tâmp. Mă mai trosnește ea, o mai ard și eu, da' puse una peste alta, suntem în echilibru.
Zilele trecute am decis să înfrunt karma. Și să plec să-mi cumpăr țigări. Bine și brichetă. Că doar ziua bună de dimineață se cunoaște.
Mă îmbrac pe fugă să nu mă prindă căldura, caut ochelarii juma' de oră, nu dau cu peria prin păr că nu prea văd sensul și iau tricoul ăla pă care scrie că inima mea îți aparține. Era singurul peste care trecuse fieru' de călcat...
Că așa e viața mea, pe fugă...
Când am ieșit pe poartă am sesizat că se uită câinele ciudat la mine, da' când exiști pe contrasens ce mai contează?
Intru în benzinărie afișând cel mai dur aer dublat de o siguranța în atitudine, demne de invidiat. Un soi de variantă feminină a lu' Bond care intră și întreabă imperturbabil dacă poa' să le zboare în aer coșmelia...
Era acolo... ziceai că-i o statuie greacă printre pachetele de biscuiți Oreo și sticksurile cu sare din zona gastro. Avea mișcări de poveste iar degetele de pianist imprimau un foșnet mistic punguțelor de bomboane colorate Skittles.
Din când în când își trecea mâna prin părul blond ca mătasea și îndepărta o șuviță imaginară.
Ochii ăia de-un albastru intens nu-i vedeam dar îi puteam ghici cum sfredelesc orizontul raftului cu chipsuri. Puteam să știu fără să văd cum privirea-i delicată se irosea numărând ciocolata Laura.
Se-ntoarce la un moment dat și mă pironește. Acuma când ești prost... și numărul de la poartă strigă după tine, să nu uiți unde stai... și cum nu fac excepție rămân în contemplare ca boul la poarta nouă.
Ăsta vine spre mine cu pașii alternând în slow-motion, iar picioarele mele se transformaseră în postament de beton.
Ce mamă te-o fi făcut măh de te lasă să ieși singur din casă, fir-ar karma de râs să-mi fie!
Aud ca dintr-o groapă că mă întreabă dacă mi-e bine. Cum să-mi fie mă când nu știu să înot și valurile azurii din ochii tăi îs cât China?
Deasupra casei de marcat stătea karma și rânjea diabolic în semn că mi-a făcut-o din nou! R'ai a dracu de...
M-adun cât pot și încep a lua la întâmplare chestii de pe rafturi. Descarc din brațe pe prima măsuță întâlnită grămada de pungi și mă iau nervii când îi văd fața amuzată afișând un zâmbet larg.
- Ce faci cu toate astea? întreabă el.
- Fac pe naiba să te ia! zic în gând. Un pachet de țigări, apuc să articulez și deja era pe masă.
Capăt curaj și îi cer ostentativ, aproape relaxată, și-o brichetă.
I se electrizează ochii, se-ntoarce și-mi întinde o brichetă cu o bombă pe ea. Ditai sugestia.
N-am putut mai mult. Am dat să plec. Se-așează în fața mea, se apleacă la ureche și îmi șoptește puțin răgușit:
- Ai tricoul pe dos...vrei să te-ajut???
DANIELA TARAU
