Mi-e dor de tine ca de o friptură,
O ceafă rumenită la grătar,
Să-ți simt iubirea printre dinți în gură.
Să nu mi se aplece, sos tartar.
Întind pe buze, că te mușc flămândă,
Să simți că te doresc ca pe un mic.
Pun și muștar, iuțeala să-mi pătrundă
Până-n rărunchi... și de nu simt nimic,
Cu ardei iute, ca și garnitură,
Te tapetez, de unde vreau să gust.
(Aș vrea cam peste tot, până la gură)
M-aș mulțumi, măcar să te degust...
Te leg mai strâns de mâini și de picioare
Să nu te zbați, să-mi rupi vreun canin.
Dar, îți promit când te-oi mușca, nu doare
Te anesteziez c-un kil, două de vin...
Apoi, aștept să muști și tu din mine,
Să guști desertu-mprăștiat pe sâni:
Cremă de zahăr ars și amandine,
Cu buzele și limba să le-aduni...
E-un fel de-amor cu năbădăi, iubite,
La care te provoc de ai curaj
Acum, când viața ne e pe sfârșite
Să ne iubim bizar, în alt limbaj...
Poate așa, tentația-i mai mare
Și curios, te vei urca în tren.
Sau, poate vei putea veni călare
S-ajungi rapid, în violet eden...
Abia aștept să-mi potolesc nesațul,
Că pofta mea... să știi, e ca de lup.
Nu-ți fie teamă, te aștept în spațiul
Dintre poeme, doar cu al meu trup...
Și de te simt, în fine, lângă mine
Voi fi femeie și te voi iubi.
Și nu voi mai mușca avid din tine,
Ci doar mireasma îți voi absorbi...
VIOLETTA PETRE
