Am fost 23 de ani membru cu card și cotizație plătită lunar, cu sfințenie. Din 13 aprilie 1990, înainte de primele alegeri libere și până în aprilie 2013.
23 de ani, de la vârsta deplinei maturități (38 de ani) și până la 61, când eram chiar deja „răscopt”... Am precizat aceste date ca să înțeleagă cei mai vechi, mai cu „capul pe umeri” că eu chiar am iubit liberalismul și ceea ce înțelegeam eu și alții ca mine că ar trebui să fie după o jumătate de secol de comunism: un triumf al inteligenței creatoare a fiecărui individ, o libertate de gândire și acțiune, o lepădare a trecutului plin de impuneri, ghidonat de „băieții cu ochi albaștri”, care făceau jocurile servind Partidul Comunist.
Am avut naivitatea să cred că eu și alții asemenea mie – cu gânduri curate, patrioți, credincioși României Monarhiste, a cărui drum a fost curmat de tancurile rusești care au schimbat destinul mai multor țări europene, ar putea fi schimbat și adus înapoi pe drumul firesc și corect, de unde se întrerupsese brutal de Istorie.
Idolatrizam pe Radu Câmpeanu, pe Regele Mihai, dar eram profund admirativ față de Ion Rațiu și de Corneliu Coposu, despre a căror viață culegeam informații de peste tot de unde puteam. Abia peste 15 ani am putut avea acces deplin la Google. Cei 23 de ani petrecuți ca membru și cu o funcție mică în Organizația PNL Tătărași Nord, aveau să-mi aducă multe satisfacții prin implicarea în acțiunile filantroipice și de caritate, dar și multe frustrări și supărări când am luat contact dur cu oportunismul, servilismul, spiritul de haită, dar și cu josnicia umană față în față cu dorința rapace de căpătuială și parvenire. Am cunoscut oameni minunați, tineri deschiși la minte, sinceri și naivi, care își dedicau muncii de partid ore și zile în care puteau să-și trăiască viața din plin, așa cum o făceau majoritatea acelora neimplicați politic, dar care aveau ca și mine doar un țel: să învingem în alegeri PSD și să ne impunem Programul propriu de guvernare, pentru a arăta lumii marea diferență între cele două gândiri: cea liberală și cea social-democrată, care în mare parte avea organizarea arhicunoscută de la vechiul PCR.
Ei, bine, pe atunci noi vedeam adversarii politici ca pe niște egali cu noi ca oameni, doar că aveau altă mentalitate și alte scopuri, că erau tributari unor baroni locali care se comportau dictatorial și despotic. În lupta noastră cu ochii ațintiți spre PSD, nu aveam timp să privim mai atent către proprii lideri, care duceau o viață paralelă și mimând opoziția, aveau aceleași metehne de îmbogățire și de acaparare a puterii politice, chiar și în propriul partid.
Singurul exemplu de lider onest, cinstit și curat pe care îl aveam și pe care îl alesesem drept simbol, a fost Crin Antonescu, omul care se distingea prin multe calități singulare pe care le avea în fața haitei de lupi – mai tineri sau mai bătrâni – ce se formase în jurul său. De departe, eu am văzut ceea ce el nu putea să vadă de aproape, anume rândurile lupilor dublate de șacali și hiene care se îngroșau în jurul lui Antonescu, dar niciodată de dragoste și stimă, ci doar de invidie și de ură feroce că era altfel decât ei, carte nu voia să se lase corupt, în vreme ce Băsescu corupea ușor și în derâdere gloate de politicieni, folosind curvele cu ochii albaștri al cărui șef indirect ajunsese odată cu preluarea Sistemului.
Credeam naiv că la PNL este greu să infiltrezi foștii securiști, sau alții activi, care să dejoace planuri și idei politice oneste pe care le promova Crin Antonescu. .. Incoruptibilitatea sa devenită proverbială a speriat enorm factorii externi care ne colonizau pe față, iar hienele cumpărate de aici, din România, transpartinice, gen Victor Ponta, au hotărât eliminarea lui cu orice preț. L-au denigrat, l-au scuipat, au pus tunurile propagandei asupra lui, i-au dat poreclă înjositoare, pentru că s-a contat pe imbecilitatea și prostia gloatei de idioți români votanți și așa au reușit un șantaj în forță asupra lui Antonescu. Astăzi sunt cunoscute deja acele intervenții ticăloase. I l-au servit cumva pe Johannis – „neamțul cinstit și pragmatic” ce a făcut chipurile minuni la Sibiu cu fonduri pompate de săsime și Germania, pentru ca Sibiul să devină Capitala Culturală a Europei, dintre toate alte mari orașe cu tradiție a României, contându-se din nou pe prostia românului ușor de manipulat. Atunci nu am pus botul. Am fost printre puținii care au strigat în gura mare despre pericolul introducerii forțate a lui Johannis în vârful PNL. M-am opus vehement și când s-a făcut blatul ticălos cu PSD în construcția acelei struțocămile denumită USL! Am intuit că aceea nu este o uniune benefică, ci doar o unire a două mafii care fac un armistițiu vremelnic de pace.
La Iași, pieirea PNL și catastrofele pe care le-am denunțat deschis cu voce tare în partid s-au numit – evident – Relu Fenechiu și gașca lui de tineri studenți cu caș la gură ce au devenit masa de manevră la voturi a lui Fenechiu pentru funcții onorifice în partid. Ce a fost, a fost, se cunoaște în amănunt. Copilandrii de atunci, gen Costeluș Alexe, Marius Danga, Cristian Adomniței, Marius Bodea, Timofticiuc, frații Muraru, etc sunt astăzi maturii care taie și spânzură. Au fost crescuți ca pui de jigodii și azi mușcă exact cum au văzut și învățat de la mentori. Așa s-a întâmplat în toată țara.
Pe 1 aprilie 2013 – după o analiză profundă cu propria conștiință – am hotărât să mă ejectez și să mă salvez de la a pieri cu onoarea pătată în ochii urmașilor, în avionul care era în picaj într-o mare plină de rahat.
După ce Crin Antonescu a făcut drept răzbunare acel gest ticălos, dar determinant, de a fuziona cu PDL-ul băsist – totul s-a terminat în PNL. Gestul a fost făcut în deplină cunoștință de cauză, a fost un act de răzbunare, pentru că practic Serviciile au acționat la ordin extern și a fost obligat să accepte compromisuri. A acceptat în schimb trocul ca Adina Vălean să fie veșnic susținută la Bruxelles pe funcții și salarii mai mult decât decente, iar fiica din prima căsătorie a lui Crin să crească fără griji și cu un viitor luminos. Se pare că altceva nu îi mai rămăsese să facă și asta a făcut. A plantat și amorsat o bombă cu efect întârziat, care ticăie din clipa când Johannis a devenit provizoriu Președinte PNL, ca să-l propulseze la Cotroceni, așa cum a hotărât Merkel și NATO.
Bomba este una specială! Ea nu va exploda, ci va produce o implozie catastrofală, va face exact ca la tuburile vechi de televizor, va aspira și va nimici totul înăuntru când se va întâmpla.
Treburile merg sigur într-acolo. Alegerile și războiul intern declanșat acum între Orban și Câți este arbitrat evident de Johannis și Helvig, alt „liberal” de umplutură impus împreună cu Johannis.
Sunt azi mulțumit că nu mi-am murdărit numele. Sunt la Iași maximum câțiva liberali mai vechi pe care îi pot număra cu degetele de la o mână care nu s-au compromis atât de tare public punând ventuzele buzelor pe pielea de șezut al mai marilor momentului. Ceilalți, au acceptat să-și murdărească blazonul cu fecale dintr-un motiv care îmi scapă. Să fie Ciolanul?
GABRIEL MIHAILA
