Să-mi scot haina de pe mine,
Ce să fac, că nu-mi mai place,
Nu mă simt în ea prea bine,
O voi da, că nu am pace.
Deși e bine cusută,
La doi nasturi e-ncheiată,
Astăzi nu mă mai încântă,
Am ales să fie dată.
Mi se pare tinerească,
Iar eu m-am maturizat,
Și n-o să se potrivească
Vârstei ce am adunat.
O să- mi pun una serioasă,
O culoare mai închisă,
Să o port când ies din casă,
Vreau o linie distinsă.
Când m-așez la o cafea,
La o masă, într-un bar,
Un alt aer să îmi dea,
Să fiu respectat, măcar.
Un amic de mă invită
Într-un separeu, la bere,
S-am ținuta cuvenită,
Asta e a mea părere.
Am ieșit prin parc,un pic,
Haina am luat cu mine,
Să o dau, chiar pe nimic,
Să mă-mpac, să-mi fie bine.
Un sărman, umil discret,
Îl cunosc, îmi dă binețe,
Lui i-am dat-o, cu-n regret
C-am purtat-o-n tinerețe.
EUGEN DARÂNGA
