O crimă îngrozitoare a avut loc la Lehliu Gară, din județul Călărași. Un refugiat ucrainean şi-a ucis mama, într-un acces de furie cu multiple lovituri, în noaptea de 17 spre 18 iulie, în baia locuinței puse la dispoziție de familia de români, plecată în acel moment la mare, la Constanța.
Oricum am lua-o, crima este oribilă. Cu atât mai oribilă cu cât a fost înfăptuită de un refugiat care a fost primit în România cu brațele deschise.
Crima intervine într-un moment extrem de delicat, în care pe masa guvernului – tocmai din pricina războiului din Ucraina - se află un proiect de lege privind încorporarea civililor, inclusiv a celor plecați să lucreze în străinătate, cu vârsta cuprinsă între 18 și 60 de ani.
Problema care se pune, în acest sens, aici, e de ce bărbatul ucrainean care și-a ucis mama se afla în refugiu în România și nu pe front, odată ce în Ucraina funcționează o lege similară cu cea pe care ministrul Apărării , conform datelor apărute în presă, a prezentat-o în CSAT?
Nu vreau să arunc paie pe foc, dar am văzut o mulțime de bărbați ucraineni prim mall-uri, la piața, pe terase, pe litoral, în tren sau la diverse aeroporturi.
Odată ce ucrainenii se plimbă liberi prin România și, probabil, prin Europa și prin lumea întreagă, în loc să fie pe front, mi se pare de-a dreptul absurd să-i chemi pe tinerii români din țară și din stranietate la încorporare, ca să meargă să lupte pe front. În numele cui? Pentru cine? În ce scop?
Ce le-a oferit guvernul României? Nimic, decât un șut în fund.
Și atunci, la ce să se întoarcă?
Să-și piardă locurile de muncă dobândite cu atâta trudă în Occident și să plece să-și dea viața pentru ca nu cumva Bucovina și județele din sudul Basarabiei ce se află în componența Ucrainei, printr-o întorsătură neașteptată a istoriei, să revină la patria mamă?
Nu, e absurd.
NICHITA DANILOV
