M-am „enervozat” de-a binelea.
Așa cum v-am informat cu promptitudine acu câteva zile (că noaptea dorm, cu ochii închiși) am luat o țeapă pe internet. Cine nu a aflat tărășenia din articolul trecut, trebuie să știe că asta este prima dată în viața asta de moșneag la senectute, când am luat o țeapă. Pe scurt, am cumpărat o dronă, când tocmai eram în căutarea ei, ca să o trimit nepoatei mele de 12 ani jumate în încercarea să-i dezvolt interesul pentru fotografie, videoclipuri, arta filmărilor, etc. Are vârsta propice când ar putea să-i placă așa ceva. Nu că în Canada unde locuiește ea nu ar fi drone de vânzare sau că fiică-mea nu ar avea bani să-i cumpere, sau că s-ar opune să dea banii pe așa ceva, nici pomeneală, dar eu am dorit ca nepoata să primească de la Moș Crăciun cu dedicație de la bunicu din România – UE – Est of Europe – NATO, etc ș.a.m.d. un obiect de care să-și aducă aminte că este de la mine...
Păcăleala a fost bine ticluită, cu un „site” fals, cu o poză de titlu cu o dronă reală marca SONY, 2 camere 6K, infraroșu, spațiu de lucru ideal pe o rază de 1500 m și înălțime 1500 m, autonomie control - 32 km! Acumulator 2 h, și ce mai vreți voi. Am studiat bine site-ul și prețul prezentat ca o promoție a firmei SONY, care dorea să intre pe piața dronelor profesionale cu primul produs de acest fel, era de 460 de lei, adică cu puțin sub 100 de euro. Am înțeles că nu e o jucărie de copii și am făcut comanda, însă nu înainte de a face o captură de ecran, că așa procedez eu ca să mă păzesc pe cât pot de țepe. Am completat formularul de comandă și imediat mi-a apărut o fereastră atipică, ce îmi confirma primirea comenzii și un număr de înregistrare. Nu se cereau banii în avans online, ci plata ramburs la primirea coletului... Totuși în acea confirmare scria că voi fi contactat telefonic sau prin e-mail de către FURNIZOR. Ei, asta mi-a trezit o bănuială, dar numai atât...
Cum am mai făcut comenzi pentru diferite obiecte și le-am primit chiar și din China, Macedonia, Croația, Slovacia, etc fără nicio problemă după cca 3 săptămâni când comandasem tot de pe Google, mi-am spus imediat că obiectul comandat nu vine din România, ci de la un depozit oarecare aflat într-o țară UE. Croația, Ungaria, Slovacia, etc
A doua zi nimic, niciun e-mail, niciun telefon. A treia la fel și tot așa. După vreo zece zile când am uitat de comandă mă sună soția că a venit curierul cu drona. Banii cash erau pregătiți de a doua zi, așa că i-am spus să achite. Când ajung acasă constat că da, era o dronă, dar o jucărie de copil care nu ar trebui să coste decât ca un gadget supliment la o revistă drept cadou. Să zicem maximum 50 de lei în banii noștri. Atunci m-am enervat pentru țeapa luată și imediat – dar imediat – am fotografiat eticheta de pe colet. Am constatat că este expediat de la o firmă cunoscută de curierat dintr-un mare oraș reședință de județ din Vestul României. Avea adresa corectă, iar ca Expeditor erau niște inițiale ca de firmă străină. Niciun nume de român. Imediat am căutat pe internet o adresă de e-mail al Inspectoratului Județean de Poliție. L-am găsit, m-am mirat, pentru că suna „cabinetipj@județul”. Asta s-a întâmplat taman pe 30 noiembrie, de Sf. Andrei. Bugetarii erau plecați în minivacanța de 1 decembrie. Nu m-am descurajat, deoarece știam că Poliția nu închide decât oameni, dar programul de lucru ar fi asigurat non-stop. Mi-am zis că băieții când revin din plăceri pe data de 4 decembrie, vor scuipa în palme de bucurie, și le vor freca cu frenezie că au de lucru.
Am scris o „Lăcrimație” în care am atașat și capturile de ecran din PC. Asta a fost pe 30 noiembrie a.c. „electric”.
Văzând pe 5 dec. că nu am primit niciun semn de viață de la nimeni, m-am decis să mai trimit un e-mail tot la acel IPJ, punând titlu „REVENIRE”, prin care le spuneam cu reproș că nu am niciun semn că ar fi primit „Lăcrimația” mea și le-am atașat acolo și linkul original de pe care m-am lăsat păcălit, spunându-le că aștept cu nerăbdare să-mi dea un semn că ei există, că sunt vii și nevătămați după zilele de chiolhan trecute și un număr de înregistrare a lucrării. Atât. Primul e-mail cu Reclamația și al doilea cu Revenirea.
Nici așa nu i-am sensibilizat și de ziua mea, pe 8 noiembrie, am lăsat mai moale cu beutura și am scris o Sesizare către Serviciul de relații cu publicul al Ministerului Afacerilor de Interne, al cărui e-mail îl am în memoria calculatorului salvat. Imediat am primit un răspuns electronic că mesajul a fost primit și s-a înregistrat cu nr...
A doua zi – fiind la dializă, cu o singură mână disponibilă – sună telefonul mobil și cu chiu cu vai reușesc să răspund. La telefon o voce masculină cu accent ardelenesco-bănățean. Mă întreabă dacă eu sunt persoana care a depus la ei Lăcrimația, spun că eu și omul începe programul de stand-up comedy.
„Bine domnule G.M. trebuie să știți că Poliția română nu poartă dialoguri cu cetățenii, mai ales pe online! Noi nu avem nici timpul nici oamenii care să se ocupe cu aceste treburi. Nici nu facem față la atâta muncă cât avem și după cum aflați și de la televizor efectivul nostru este mult subdimensionat și nu facem față solicitărilor. Ce ați făcut? Ați trimis cu aceiași temă 30 de reclamații care au și ele 30 de numere diferite de înregistrare și ne-ați dat de lucru pe încă un an acum, așa, la sfârșitul anului.”
Eu ascultam siderat perorația gagiului de la capătul firului wirrless și abia așteptam cu nerăbdare să fie nevoit să-și tragă aer în pieptul de aramă ca să intervin și eu și să răspund pe cât posibil la întrebări. Și-l prind.
„Domnu... agent principal... pentru că atât mi-a spus clar și inteligibil, peste nume a trecut slab și repede că putea să fi fost și Ciociolina și Moș Crăcilă și Queen Elizabet. În primul rând eu nu am trimis pe adresa IPJ decât 2 e-mailuri dintre care pe ultimul scria REVENIRE, prin urmare boul care i-a dat alt număr de înregistrare fără să-l citească nu are decât să rezolve cazul cu acel număr. Dacă mi-ați fi dat un semn de viață că ați primit mesajul meu și se află sau nu în lucru, nu eram nebun să mai pierd alt timp din viață cu asta. Prin urmare nu mă simt cu nimic vinovat de problema voastră. Dar dacă m-ai sunat ca să-mi spui cât de ofuscat ești matale că ești înregistrat cu 30 de „lucrări”, sfatul meu prietenesc de cetățean prost și umil al României este să le iei încet și pe rând pe toate cele 30 să le rezolvi și așa sunt sigur că îmi vei rezolva și mie situația.”
De la celălalt capăt s-a așternut o tăcere zgomotoasă și parcă auzeam rotițele dințate ale unei mașini vechi de socotit care se forța să proceseze ultimele cuvinte. Omul n-și putea închipui că un „civil” oarecare de la Iași poate avea tupeul să-i spună lui, un „agent principal 007” de la Poliția județului, ca să rezolve pe rând cele 30 de lucrări la care el adăugase din cașchetă un zero. Pentru că între timp Ministerul de Interne a făcut forward la emailul meu către Unitatea lor ca să le atragă atenția asupra faptului reclamat, iar ei – dobitoci de-ai conjudețeanului lor Ilgaș, partener de pahar cu Petrov, au fost puși la Ministerul Afacerilor Interne – iar ăla și-a băgat și el toate neamurile și prietenii din copilărie făcându-i polițiști, care ar trebui să poată colabora la nivel de egalitate cu Interpol.
Vă dați seama? Omulețul – pe care după cum vorbea și insista numai pe tema asta, l-am bănuit că ar fi liderul de sindicat al polițiștilor din județ – s-a înregistrat cu 3 lucrări în loc de una și a mai pus de la el un zero, din plex, ca să se plângă „petentului”!
Am închis telefonul, că oricum nu puteam să mă desfășor în salonul de dializă și să-i răspund pe placul meu la problemele ridicate.
A doua zi când eram acasă, iar mă sună gagiul – că salvasem nr. în telefon și era un număr de Telekom al Inspectoratului Județean. Și reia cu același aplomb cu problemă pe care îl sâcâia pe dânsul, că lui i se repartizase rezolvarea cazului: că orice email trimit eu la ei, primește alt număr de înregistrare și că el este nevoit să mă cheme la ei la sediu ca să nu știu ce, că numai așa se poate face o anchetă corectă. L-am întrebat furios pentru ce mai există online, dacă la ei a ajuns pe la urechi despre această tehnică, dacă nu are un număr de WhApp sau o adresă de e-mail ceva, unde putem dialoga, chiar și video.
Nervos, omulețul îmi răspunde că el nu poate face așa anchetă, că el are WhApp doar pe numărul său personal pe Orange, dar e pe banii lui, iar el nu dă bani din salariu pentru Poliția asta incapabilă să le asigure minime mijloace. Că prin online nu există mijloace de secretizare ale datelor și a convorbirilor și el mu are voie să ancheteze de la distanță!!!
Când am văzut ce cap de lut zace sub „cașchetă” și câte aberații de sindicalist sunt în vocabularul lui, i-am spus că deja m-a înrăit la culme și că de acum să se pregătească, să-și ia un Registru nou, că va avea de înregistrat și mai multe plângeri de la mine. M-a închis brusc telefonul dorind poate să-mi plătească gestul meu când vorbeam din dializă.
Ieri primesc pe email un răspuns oficial de la Ministerul Afacerilor de Interne – Serv relații cu publicul – prin care sunt înștiințat că plângerea mea adresată lor a fost transmisă pentru competentă rezolvare către Inspectoratul General al Poliției Române și a primit numărul de înregistrare... Așa da! Speța mea asupra căreia am atras atenția și la Reclamația făcută către IPJ că aici pare a fi vorba de un grup de crimă organizată transfrontalier, a atras atenția forului tutelar, ceea ce unor sindicaliști în uniformă care luptă inutil pentru drepturi neacordate nu vor putea niciodată să ne facă să fim în rând cu lumea. Am scris deocamdată asta pentru ca mulți dintre cei care citesc să tragă mai multe concluzii și învățăminte din ceea ce am pățit eu, dar în primul rând doresc să observați în ce hal a ajuns Poliția română – mai ales prin județe – ce oameni slab pregătiți lucrează în Poliție, care dacă nu sunt corupți și complici ai infractorilor, se enervează și se descarcă pe cei care îndrăznesc să le strice feng-sui-ul și să-i deranjeze în prag de sărbători cu spețe care par să nu sufere amânare în a lua urma infractorilor și pe deasupra să mai și reclame imediat tocmai Ministerului! Aici au primit șpițuri și comandantul Inspectoratului, iar acesta le-a transmis pe cale ierarhică până la Pușcaș 5 agentul 007 de la Investigații pentru combaterea criminalității, după cum s-a prezentat sindicalistul înfometat și fără drepturile plătite la zi.
Se pare că – vorba neamțului, GHINION! – a dat peste mine până acum, în locul norocului.
Dar totuși am o mulțumire iluzorie deocamdată: cazul a fost repartizat IGPR. Nu am înțeles dacă au preluat ei rezolvarea lui direct, sau vor presa pe subordonații din județul către care m-am adresat eu inițial. Că... mai întâi ar trebui să le rezolve doleanțe de drepturi salariale și abia pe urmă să discute despre cazul meu. Ghinion! Acum câteva secunde am primit un e-mail de la IGPR! Cercul s-a închis! Mi-au comunicat că petiția mea adresată MAI care le-a fost lor repartizată a fost transmisă „pentru competentă soluționare” la IPJ! M-am liniștit. Necazul meu cel mai mare acum este că iar mă va suna tolomacul ăla ca să mi se plângă de faptul că tot nu m-am liniștit și că s-a mai încărcat cu încă zece lucrări de la mine. Pentru că la încă una de la IGPR, a mai pus de la el un zero în coadă. Mai bine ar face între ei o chetă și ar strânge cei 460 de lei despre care m-am plâns și mi-ar trimite banii spunându-mi că sunt de la rețeaua de infractori. Ar scăpa cu toții mai ieftin...
MIHAIL MOLDOVEANU
