GÂNDURI ALBASTRE

jyhfgyg

Mi-aud gândurile toate cum se calcă în picioare, ca să evadeze-n grabă și să se arunce-n mare...

Sunt sătule de-ntuneric, vor să iasă la lumină, dar nu au aflat că-afară e planeta în ruină...

Vreau și eu să scap de ele, că îmi sunt povară-amară și mă rod pe dinăuntru cu dinți aprigi ca de fiară...

Aveam gândurile-albastre-mi, înfloreau în primăvară și-mi cântau printre sinapse, mirosind a sălcioară...

Și se zvârcolesc prin mine, doar în versuri le mai scot, dar se nasc fără rușine altele și nu mai pot

Să le stăvilesc asaltul și să selectez ce-i bun, din pleiada de cuvinte, numai grozăvii adun...

Doar un gând strivit de teamă, stă cuminte și așteaptă să îl ia de mână mama, să-l mai urce înc-o treaptă...

VIOLETTA  PETRE

Tags

Featured