GÂNDURI ALBASTRE

jyhfgyg

Mi-aud gândurile toate cum se calcă în picioare, ca să evadeze-n grabă și să se arunce-n mare...

Sunt sătule de-ntuneric, vor să iasă la lumină, dar nu au aflat că-afară e planeta în ruină...

Vreau și eu să scap de ele, că îmi sunt povară-amară și mă rod pe dinăuntru cu dinți aprigi ca de fiară...

Aveam gândurile-albastre-mi, înfloreau în primăvară și-mi cântau printre sinapse, mirosind a sălcioară...

Și se zvârcolesc prin mine, doar în versuri le mai scot, dar se nasc fără rușine altele și nu mai pot

Să le stăvilesc asaltul și să selectez ce-i bun, din pleiada de cuvinte, numai grozăvii adun...

Doar un gând strivit de teamă, stă cuminte și așteaptă să îl ia de mână mama, să-l mai urce înc-o treaptă...

VIOLETTA  PETRE

Tags

Featured

S I M U L A R E A

De multe ori ar trebui să lăsăm goana asta nebună cuprinsă de frenezia  banilor care fie că sunt foarte mulți, fie că sunt foarte puțini, ne ocupă mintea și ne comandă creierul fără să mai fim capabili să gândim puțin cu capetele noastre. Consecința?