Sting un sentiment,
mi-e poftă de-un apus
răsfrânt de soarele pierdute
și părăsit între-ntrebări
de:
,,e târziu”
sau ,,este prea târziu”?
mi-e poftă de-un apus
prelung
și sfâșiat de-un curcubeu
răpus într-o privire
ce-i pierdută
intre:
,,iubesc”?
sau ,,am iubit?”
sau ...,,mai sunt eu?”
mi-e poftă de-o înserare
scursă lent pe-o melodie
de jazz
curgându-și note alene...
uitând, în fine,
toate întrebările...
mai sting încet
un sentiment
într-o scrumieră folosită
și-ncerc să îmi citesc în scrum
norocul
prins în stele împietrite
și strălucește parc
o speranță,
dar poate totul e
să nu-mi mai pun
nicio-ntrebare
ce-i restanță...