E-atâta toamnă peste tot şi-n toate,
Cu flori de brumă zorile pictează-
Pe-un şevalet de frunze-mprăştiate
Ce-n galben-ruginiu se confesează.
E-atâta toamnă-n inimi şi în şoapte,
De dorul verii iarba sângerează,
Pădurea goală freamătă în noapte-
Şi-n plete negre vântul se distrează.
E-atâta toamnă peste tot şi-n toate,
Dar undeva miroase-a mere coapte!
Petronela Alexa
