DU-MA DOAMNE LA FURAT, C-AM CERUT, DAR NU MI-O DAT!

djfghhjjh

Pentru cine nu mă cunoaște, voi repeta mereu și mereu, până la saturație: „am fost PNL-ist cu acte în regulă timp de 23 de ani, între 13 aprilie 1990 și 1 aprilie 2013.”

M-am înscris în PNL la trei luni și jumătate după „revoluție”. Așa credeam și eu pe atunci, deși eram conștient în sinea mea că am fost împinși de la spate de forțe străine care au intervenit militar sub formă acoperită. De ruși eram sigur, dar bănuiam doar intervenția Ungariei și CIA. Viața avea să îmi dovedească doar că bănuiala a fost realitate.

De la bun început am hotărât să mă implic în politica noii orânduiri ce avea să se nască, dar exact diametral opus decât fusesem obligat până atunci, când nu puteai accede în carieră fără a deveni membru PCR. Nu am avut niciodată funcție politică în vechea orânduire, ci doar m-au obligat să devin „lector” la grupa de partid din care făceam parte, pe motiv că eram român, adică, în clar, teoretic puteam citi în original cuvântarea Tovarășului din „Scânteia” și să fac un rezumat pe care să-l prezint și „tovarășii colegi” să-l dezbată. Așa au fost vremurile!

La „revoluție” aveam 38 de ani! Aveam o experiență profesională în spate, eram încă tânăr și cu multă dorință să schimb România ca să o fac „ca afară”. Când am venit acasă de ziua soacrei mele și am spus că m-am înscris în PNL, toți ochii s-au uitat la mine ca și cum mi-aș fi pierdut mințile. La fel am pățit și cu părinții mei, care vedeau căderea lui Ceaușescu și schimbarea regimului ca un început al multor nenorociri. Nu-mi păsa, eu râdeam și spuneam că acum a venit vremea mea. Drept consecință, a doua zi și cei doi cumnați mi-au urmat exemplul, fără să le fi spus sau cerut eu nimic.

Devenisem toți trei oile negre ale familiei reunite. Disputele și tachinările cu Petrică și Iliescu - Jâmbatul și Onul fără Gât - erau frecvente, iar orice discuție ajungea la țipete de acoperire ale „adversarilor politici”...

Am votat la primele alegeri libere din 20 mai 1990, PNL. Acel PNL al lui Radu Câmpeanu, Călin Tăriceanu, Ludovic Orban, Dinu Patriciu, Cataramă, Quintus, Mona Muscă, Crin Antonescu, Athanasiu, Vosganian, etc.

La Iași, unul Cristescu s-a așezat în capul mesei și aștepta să vină fripturile...Orice ședință era prilej de gălăgie și contraziceri pe tema adversarilor politici locali, dar nimeni nu venea cu ceva concret, cu o soluție care să scoată în față oameni capabili. Cotul și aburcarea pe umeri era singura cale de avansare. Am hotărât să nu mai merg la circul din Podu Roș. Abia când au ajuns în vârf Dan Cârlan și avocatul Adrian Mogoș am reluat vizitele în Podu Roș, dar am stat deoparte, că tot datul la gioale și pumni sub coaste erau argumentele.

La București, se întâmpla ce știm cu toții azi, cu mineriadele, cu Golaniada, cu venirea și interzicerea M.S. Regele Mihai al României, cu desprinderea în aripi și aripioare. Dar orice se întâmpla, tot sub acoperișul Doctrinei liberale se petrecea. Tot în umbra zidurilor dărâmate ale lui Brătianu aveau loc...

Prin 2000, la Iași ajunsese Președinte al Filialei PNL Rectorul UAIC, Dumitru Oprea. Aveam mari speranțe, era un om de Dreapta, un cult, cu multe relații interne și internaționale, putea discuta și contra orice adversar politic, chiar și pe Prof. Ion Solcanu, senator și șef al PSD. Dar în acest timp, când Organizația PNL Iași părea că-și găsise în sfârșit calea, iar Bucureștiul părea să ne bage în seamă că am conta câtuși de puțin, ceva subversiv se întâmpla sub ochii și disputele aparente între Rectorul Oprea și „disidența” lui Dan Cârlan. O droaie de tineri studenți s-au înscris dintr-o dată în PNL, droaie ce avea să formeze la timp o masă critică, dar Rectorul Oăprea era încântat, anesteziat, că discipoli tineri de ai săi (credea el), de la universitate, îi urmau exemplul și veneau masiv în PNL, în loc să se îndrepte către PSD-ul care deținea o majoritate confortabilă. Nimeni nu a dat importanță la asta, dar brusc „și dintr-o dată”, a apărut o nouă stea pe cerul PNL Iași. Ea purta numele Relu Fenechiu și făcea parte din Constelația Oportuniștilor și a Lichelelor ce doreau să parvină cu orice preț. Mult mai târziu mi-am dat seama ce se întâmpla, că la început nu prea eram implicat în viața de organizație.

Cohorta de studenți care invadară PNL-ul, era un joc tactic și perfid făcut de frații Fenechiu, care dețineau cu metode clasice de bișniță și trafic mafiot de influență, o putere malefică prin Complexul T. Vladimirescu. Pentru Relu , frate-său și alți câțiva locotenenți, „șapte ani au fost mai grei, pân au fost în anul trei!”

Așadar, ziarele locale titrau de o șchioapă titluri abracadabrante, că un bătrân student căruia i-a plăcut enorm facultatea că a tot repetat anii până a devenit decanuul de vârstă a tinerei generații – Relu Fenechiu – concurează la funcția de Președinte al Filialei iași a PNL cu faimosul Rector Oprea, care era și el proaspăt deținător al funcției. Bingo! Ați ghicit! Armata de mercenari băgată de Relu în PNL cu șase luni înainte, și-a făcut treaba și Rectorul Dumitru Oprea a pierdut „la mustață” funcția de Președinte al PNL Iași.

Asta se întâmpla exact în timp ce Javra Ceacâră Băsescu îl detrona pe Petre Roman din funcția supremă a Partidului Democrat pe care acesta îl înființase și de acum înainte, PD – considerat a fi fost un partid al intelectualilor care voiau să facă opoziție și să spargă supremația PSD – a devenit un partid al șmenarilor și al jigodiilor care doreau să se afirme alături de Băsescu prin jaf la banul public.

Rectorul Dumitru Oprea nu a schițat niciun gest de opunere, pur și simplu oripilat ca un snob că EL nu a fost ales majoritar de „studenții lui”, a întors spatele și a plecat la Băsescu, fiind aruncat în bătălia politică să candideze la Primăria Iașului. Nu a ieșit, dar a ajuns senator PD în Parlamentul României, de unde a vărsat mult venin, împroșcând pe oricine era în preajmă la mai puțin de 2 m.

Ascensiunea fulminantă a lui Relu Fenechiu și joncțiunea făcută la București cu staff-ul PNL a făcut ca Iașul să dea câțiva oameni remarcabili pe timpul guvernării Tăriceanu, dar care le-au atras apoi pedeapsa furibundă a lui Băsescu.

Relu a furat din greu, dând tun după tun, a pactizat la furăciuni cu baronul PSD Gheorge Nichita, mai întâi pe față, în timpul USL, mai apoi pe sub masă, după „marea schismă”

Soarta a făcut ca mai întâi Relu Fenechiu să ia cinci ani jumate de pușcărie cu executare, iar acum îl urmează și celălalt complice în jafuri, gherțoiul Gheorghe Nichita. Motivele sunt aparent diferite, dar acolo, sus, în ceruri, faptele sunt perfect asemănătoare și Dreptaea Divină s-a înfăptuit.

După arestarea lui Fenechiu, locotenentul său Adomniței i-a călcat pe urme pe câmpul minat și după primii pași a călcat pe o mină. Nu de bani, așa cum a crezut el, ci pe una care s-a detonat și norocul său că suflul exploziei l-a aruncat departe de viața politică. Gașca de țuțeri din jurul lui Adomniței care îi cărau oala de noapte lui Relu, îi țineau lumânarea, îi făceau piața și îi mulțumeau nevasta când el era plin de treabă ca să facă bani, a ieșit la atac să ocupe pozițiile rămase libere. Foștii puștani aduși de Relu în partid cu AdomnițeiMarius langa-Danfa, Marius Bodea, Costeluș Alexe, frații Muraru, Mugur Cozmanciuc, frații Timofticiuc, etc – au devenit azi trepădușii ajunși la masa unde stau tartinele. Ei au luptat să aibă supremație în momentul fuzionării PNL cu PD, conform proiectului de distrugere a lui Crin Antonescu când a trântit ușa în urma lui. Și culmea, la Iași, PNL-iștii din „vechiul PNL” i-a anihilat și copleșit pe cei din organizația PD și cei din Acțiunea Civivă a lui MRU condusă atunci de avocatul Dragomir Tomaseschi, care a câștigat cu brio alegerile europarlamentare, dar din nefericire, stilul și osul de curvă a lui Relu Fenechiu, a scos la iveală spiritul de pupincuriști cu limba în erecție și predarea față de noii oportuniști de la București, unde Ludovic Orban are cea mai încleiată limbă ce a dat culoarea maro Noului PNL.

Îi știu pe majoritatea. Îi știu de când erau purii, erau tineri imberbi și mai era în ei un licăr de lumină și speranță că pot schimba viitorul României.

Ce au ajuns? Niște scursuri, niște urdori, fără coloană vertebrală, fără onoare și fără alte aspirații decât să parvină! Cum să-i votezi pe ăștia? Ce caracter are unul ca Bodea, care s-a erijat în adversarul numărul Unu al jefuitorului Chirica și în loc să se bată susținut de întreaga Organizație PNL Iași să se impună după o muncă de patru ani ca oponent din PNL a lui Chirica, dezertează și pleacă sub fusta lui Cosette Chichirău, ca un fătălău ce este?...

Poate ies candidații USR și vom avea măcar Nunta Mileniului, între Primărița Iașului și Președintele Consiliului Județean?! Că amândoi sun fără pereche, iar asta nu îi poate împinge decât la o fuziune totală, unind la furăciuni bugetul municipiului, cu cel al Consiliului Jufețean.

GABRIEL MIHAILA

Featured