Und’ te duci măi dorule
De îmi stai mereu în cale?
Tu n-ai deal și nu ai vale?
Vrei să te bag la strâmtoare?
De mă culc, te ții de mine
Și în vis mă urmărești,
De mă scol, iar dau de tine,
Că oriunde mă găsești.
Tu n-ai mamă, nu ai tată,
De umbli mereu hai hui,
Și de ce nu te învață
Să ai măsura simțului?
Eu iubesc, că-așa e viața,
Dar iubita e departe
Noaptea toată o visez,
Până dimineața...
Dorule, tu nu-mi dai pace!
Zi de zi tot mă frământ
Să o simt de mine-aproape
Dorule, tu n-ai cuvânt.
De mi-o ții așa departe,
Fă-te dorule poștaș, dar
Și du-l unde se cere!
Dă-l și la iubita mea!
Să aibă și ea o ,,durere’’!
Dor cu dor când se adună
Inimile-n piept zvâcnesc
Semănând o vreme bună
Și un semn că se iubesc!
VASILE GROZA
