Te-am așteptat, decembrie!
Tu ningi prin noi, decembrie,
în suflet toate ni se cern
și ne întrebi de mai avem destulă emoție
și copilărie în noi
ca să te iubim...
Și vii să ne întrebi dacă zăpada ar trebui
să spele
în noi ceva...
tristețe, răutate, sau să pună
puțină inocență doar...
Te-am așteptat, decembrie,
în albul tău, pierduți de gri,
ca să renaștem
când dulci colinde la ferestre
ne-ating cu amintiri.
Și te vom aștepta mereu, decembrie,
copii să ne închipuim
c-am putea să mai fim...