Printre picături și mai multe comentarii răutăcioase, m-am uitat la încoronarea ăstuia de la Viscri, Șarl. Nu sunt un fan al regalității. N-am înțeles niciodată de ce unii, puțini, nici prea mintoși, nici prea întreprinzători, trebuie să îi călărească pe alții, mulți și să îi jecmănească cu tupeu, în virtutea unor așa-zise drepturi „de sânge albastru”.
Deh, ce să fac? Eu îmi știu limitele. Mai mult genul burghez, cu înclinații de stânga și cu o genă egalitaristă, modelată în bună parte de școala comuniștilor și nici aia urmată la litera regulamentului. Nu mi se pare că aș fi mai deștept dacă aș adula regalitatea, când pe vechi făceam mișto de comunism, de partidul unic, de tătuc. Tot niște tătuci se vor și ăștia, dar nu în numele unei ideologii, ci pentru profit și prostirea proștilor, care să accepte deschiderea regulată a baierelor pungii.
Regalitatea mi se pare o formă de guvernare perimată, demnă de un alt secol. Bine, nici republica nu e ideală, dar... În fine, nu vreau să intru în argumentații pe această temă.
Concret, încoronarea asta avea un iz de înmormântare, ceva de speriat! Zici că l-au pus englezii rege doar pentru a avea pe cine să îngroape în curând...
Se spune - nu știu cât e de adevărat - că după ce regele împlinește vârsta de 60 de ani, membrii curții regale umblă în permanență la ei, în toate călătoriile, cu o valiză în care au pregătite hainele cu care să se prezinte la înmormântarea regelui, în caz că dă ăla colțu’ pe neașteptate. Păi doar ce a murit regina... Membrii Curții au purtat hainele din valiza aia, le-au curățat și le-au împachetat, fără să le mai lase în șifonier, că noului rege deja i se vede nițel cimitirul prin urechi.
Dacă ar fi să socotești încoronarea asta ca la corporație - ea se dovedește total ineficientă și lipsită de profit. Adică englezii cheltuiesc, investesc, milioane de lire sterline în încoronare, odăjdii, simbolistică, mesaj și - Doamne Ferește - nici nu apucă să-l amortizeze ori să scoată profit, că riscă să le dispară investiția. Și mai bagă iar milioanele, în scurt, să îl îngropi cu fast și iarăși milioanele să îl încoronezi pe următorul. Nasol! Nerentabil! Risc mare, „turnover” prea mic, cum ar zice corporatistul. Dacă aveau răbdare, amânau puțin încoronarea și după decesul natural făceau o ofertă de 2 în 1 cu aceiași investiție, dar cu profit maxim, tristețe și bucurie la același spectacol. Știu, sună cinic, dar așa e și spiritul corporatist. Viața e doar un pretext pentru profit! Și economiseau și milioanele de lire, să i le dea lui Zeky, să îi mai bată nițel pe ruși.
Pentru că nu m-am uitat cu atenție la eveniment, precum comentatoarele tv care păreau în orgasm generalizat, indiferent de postul tv, pe „ai noștri” nu i-am remarcat. Nici pe florăreasă și nici pe robocopul din Sibiu. Oricum, având în vedere că și Londra asta e un Vaslui nițel mai mare, dacă n-a fost cu dar de nuntă, botez ori luat de moț, chiar nu m-a prins plicticoșenia.
Da, Vaslui, pentru că în ultimii zeci de ani scandalurile în care a fost implicată Casa regală, amoruri gheboase, soacre guralive, nurori obraznice, beții demne de tik-tok, preacurvie, scandaluri cu muncitori țepuiți și politici de iarmaroc, au desacralizat Londra, regalitatea, retrogradându-le la un târg mai mare, cu oameni veseli și cheflii.
Trecând peste asta, nu o să comentez show-ul încoronării, dar ce mi s-a părut mișto a fost ironia istoriei. Un indian, din fosta colonie britanică, premier al Imperiului Britanic, a organizat ceremonia instalării regelui. Ca să fie clar unde a ajuns Mărețul Albion. Și-a tras indianul un rege, să aibă cine să ia castanele istoriei, că ai lui au plătit sute de ani.
GOGU ORLANDO
