Dacă Germania nu va găsi într-un termen foarte scurt (o lună, două, hai, trei), să rezolve problema suspendării livrărilor de gaz rusesc, apelând la alți exportatori sau la alte surse de energie (cine a pus-o să se afle în avangarda închiderii a minelor și a termocentralelor pe cărbune și a celor atomice, făcute la presiunile comisarului Frans Timermmans, unul din liderii UE care au împins Europa spre dependența de gaze rusești, implicit spre criza energetică de azi), atunci o mare parte din economia germană va trebui să tragă obloanele.
Și dacă Germania va trage obloanele, vor fi afectate și toate celelalte țări. Fabricile se vor închide. Rând pe rând. Oameni își vor pierde locurile de muncă. Inflația va crește. Efectul domino al recesiunii industriei și a economiei germane va afecta tot restul Europei, răspândindu-se pe mapamond.
Criza din anii 1930 va fi ca un parfum față de criza ce va răvăși Europa.
Peisajul străzilor va apărea la fel de straniu și la fel de deprimant precum cel din tablourile lui De Chirico. Dimineața orașele vor fi pustii sau populate de un fel de manechine mișcate de resorturi invizibile. Seara însă se va instaura haosul, căci lumea va ieși în stradă. Manifestările vor căpăta o amploare fără precedent. Magazinele și instituțiile publice vor fi devastate. Armata va interveni, dar nu va putea face față revoltei maselor.
Pentru ieșirea din această situație nu există decât două soluții: oprirea războiului și retragerea sancțiunilor. Fapt destul de greu de îndeplinit din pricina orgoliilor.
Și doi: escaladarea conflictului și atacarea Rusiei de către forțele NATO din toate părțile; îngenuncherea Rusiei într-un termen foarte scurt și impunere condițiilor pentru exportul de gaz rusesc al un preț simbolic. Asta ar trebui să se întâmple până la venirea iernii. După, va fi mult prea greu.
NICHITA DANILOV
