Și totuși ziua mea nu e-n octombrie
noiembrie, decembrie
și nici nu e-ntr-o anumită zi.
ziua mea este de fiecare dată
și în acele zile când cuprind
în brațe clipele de fericire
și soarele îmi curge prin priviri,
când în obraji mă gâdilă un zâmbet
și inima-mi tresare fericită,
când mai renasc a nu știu câta oară
ca Phoenix din cenușă, mă transform
când nu mai las nimic ca să mă doară,
când prind în pumni și strâng
nucleul de furtuni...
Și ziua mea nu cade într-o anumită zi din săptămână.
știu eu?
îmi cade uneori așa, cu tronc,
în fiecare zi, de luni și până vineri,
sau, uneori, deloc...
Și nicidecum petrecerea nu-i pregătită -
nu aș ști când și pentru care dată -
poate că mâine vreau ca să sărbătoresc,
sau poate că nici într-o zi din anu' întreg vreodată...
Zilele vin și trec
și lasă uneori amprente
în suflet; dacă simt eu că trăiesc,
mi-e suficient ca să sărbătoresc
drept mulțumire,
c-un simplu zâmbet ștrengăresc...
MARIETA COMAN
