Ceea ce se întâmplă acum își are originile în 2012, și iată cum reverberațiile smintelii unui președinte imoral, ținut atunci în brațe de instituții la fel de imorale prin conducătorii lor, din țară sau dinafara ei, reprezintă sursa incidentului din 2019. Cu alte cuvinte, un gândac de bucătărie se mișcă într-o găleată de gunoi în 2012, își freacă insistent picioarele și scârțâitul țepilor de pe membrele sale posterioare provoacă, iată, o furtună cu grindină la Palatul Victoria, peste cinci ani... și o condamnare cu executare (și cu cântec) a președintelui celui mai mare partid din România peste șapte ani.
Spun asta, căci pur și simplu mi-a fost imposibil să dau exemplul clasic cu bătaia unei aripi de fluture la Honolulu care este de ajuns ca să provoace un taifun în California ...
Deoarece povestea noastră este mult mai sordidă .
Deci: aproape nimeni n-a ieșit în stradă să-și apere votul de la Referendum, atunci, în 2012... resemnarea a învins indignarea și, ca în atâtea alte împrejurări, am acceptat cu toții înfrângerea, deși știam, și timpul avea să depună mărturie, că NOI am avut dreptate, iar nu EI...
Apoi ne-au arestat voturile. Apoi i-au hăituit pe oameni prin sate, punându-i să jure cu mâna pe Biblie. Apoi i-au luat în crucea nopții pe bătrânii noștri și i-au adus cu autocarele la Înalta Curte, căutând în sacoșele lor obosite voturile fraudate, adică cele 1 999 200 de voturi care lipseau până la cifra anunțată de Macovei, Daniel Morar, și, bineînțeles, de Philip Gordon. Apoi au făcut dosarul penal numit REFERENDUMUL. Cum nimeni n-a zis nimic, dosarul a mers în instanță. Deși în proces, cu chiu cu vai, au fost înghesuiți zeci de oameni, dintre are mulți au fost ulterior achitați, ținta întregii comedii era Liviu Dragnea, pentru că el a condus campania pentru Referendum.
Prieten cu Crin, prieten cu Victor... prieten cu mulți .
Când Liviu Dragnea a fost condamnat pentru o faptă care nu exista în dosar, cetățeanului român nu i-a păsat. Nu-i păsase lui nici când a fost condamnat la închisoare cu executare un premier social-democrat al României, fără nici o probă, dar pe baza unor „deducții logico-juridice” de tip „... nu se poate să nu fi fost cum credem noi că a fost, fără să ne bazăm pe nimic !!!”. Poporul a supraviețuit voios abuzului făcut la vedere, de atâtea ori... doar nu era să sară în sus cetățeanul tocmai pentru Dragnea..
Între timp, condamnatul – cu suspendare - a ajuns președintele celui mai mare partid din România. Dar, tot între timp, existând condamnarea, o cutie goală de conserve pe care era scris frumos „...PENALULE... PENALULE...” i s-a atârnat de gleznă și l-a însoțit pretutindeni, cu un zgomot asurzitor . Nimeni n-a zis nimic pe partea stângă, în schimb au fost extrem de vocali foștii lui camarazi liberali, de pe partea dreaptă - niște canalii - care-au dat-o cu „frauda”, cu „morții-votanți” și cu „hoțule”, că, de! acum erau frați de cruce cu PDL-ul și REFERENDUMUL se contura tot mai mult pentru dânșii ca o regretabilă eroare, pentru care Liviu Dragnea părea să dețină profilul vinovatului perfect.
Au venit și alegerile din 2016. Cum Înalta Curte, prin cea mai sinistră reprezentantă a sa, respectiv Livia Stanciu, o unealtă perfectă, nici măcar suficient de inteligentă pentru a nu lăsa să se vadă cât este de unealtă, a avut fantezia de a pronunța o sentință din care lumea a înțeles că ar fi pentru diferite fraude electorale, fără SĂ-I INTERZICĂ însă condamnatului să se mai ocupe și de alte scrutine, Liviu Dragnea a făcut ce știa el mai bine: a condus campania social-democrată și a urcat PSD-ul la niște scoruri pe care acesta nu prea le visase vreodată.
Și-acum să revenim... Ce avem aici? Păi, avem un președinte de partid mare conducându-și formațiunea la o dublă victorie, atât la locale cât și la parlamentare, în 2016, cu un program de guvernare surprinzător prin precizie și timing, și care, pentru prima oară în istoria postdecembristă, fiind atât de mult explicat și întors pe toate părțile, reușise să capteze atenția publicului, a acelui public ce vota, de obicei, după preceptul clasic „ba p-a mă-tii !!! ”
Cred că în orice țară de pe planetă, un PREȘEDINTE de partid, cu DOUĂ RÂNDURI DE ALEGERI câștigate în spate, cu UN PROGRAM DE GUVERNARE la care zice că a muncit pe rupte și pe care afirmă că ȘTIE cum să-l pună în aplicare, ar primi mie-la-sută mandatul de premier. Dacă dă greș, e vina lui și plătește politic. Așa e corect. Așa e decent -practic, nu ar putea exista variantă la asta.
Dar nu și în România... pentru că , în țara noastră atât de atipică, fostul președintele al PSD era „penal” ...Și pentru că „....noaptea ca hoții”... Deci, nu putea fi premier.
Numai că România ȘTIA că Liviu Dragea a fost condamnat pe nedrept. Și dușmanii lui cei mai aprigi ȘTIAU - de aceea eu pot să le spun „canalii” pentru că ei, deși ȘTIAU, au molfăit, dizgrațios, aceleași mizerii prin talk-show-uri, împotriva propriei lor conștiințe – dacă mai au așa ceva... Toată lumea ȘTIA. Dar nimeni n-a făcut nimic.
Și pentru că, deși toată lumea ȘTIA , nimeni nu s-a revoltat, în 2019 a fost posibilă și a doua condamnare... Și cum? La fix o zi după pierderea alegerilor europarlamentare, sentința pentru Dragnea fiind ULTIMA PRONUNȚATĂ, după citirea unui șir lung de achitări și condamnări cu suspendare... Înalta Curte doar nu putea să se pronunțe fără să afle cine a câștigat alegerile, pentru a-și nuanța, nu-i așa? și dânsa, corespunzător, sentința !
Aceasta nu este o pledoarie neapărat pentru Liviu Dragmea, fostul președinte al PSD. Numele lui nu are nici o importanță și, în acest caz, nici calitățile sau defectele acestuia, nici capacitatea sau limitele lui nu contează.
Ceea ce vreau să spun este că suntem „părtași” . Lipsa noastră cronică de reacție, nepăsarea imobilă cu care privim abominabilul, agonia civică, pe de o parte, sau malformarea civică hidoasă, pe de alta, acceptate aproape unanim, toate au condus lucrurile până aici. De aceea eu cred că suntem complici la criza social-democrației românești, oricum va evolua aceasta.
.....................................................................
P.S. Ne mai amintim, dragii mei, când a început urmărirea penală împotriva lui Darius Vâlcov? Nu cumva pe când era ministru de finanțe și încerca să aplice un program similar sau măcar asemănător cu programul cu care PSD a câștigat alegerile din 2016? Habar n-am dacă Darius Vâlcov este vinovat sau nu „...de trafic de influență, spălare de bani și operațiuni financiare sau acte de comerț incompatibile cu funcțiile ocupate”... dar viața în România ultimilor ani m-a învățat să privesc cu suspiciune dosarele în care apar cuvintele „trafic de influență” și „acte de comerț incompatibile cu...” și-n care la început sunt tablouri în evaluate la 2 000 000 de euro , pentru ca apoi, pe măsură ce trece timpul , valoarea acestora să se subțieze de 10-20 de ori...
Dar se mai îndoiește cineva că Darius Vâlcov va fi condamnat cu executare? LUMINITA ARHIRE
