În politică nu stai cu mâinile în sân și primești pumni în cap la nesfârșit.
Să ne uităm la Macrou, omul lui Soroș și al corporațiilor, confruntat cu manifestațiile de stradă ale vestelor galbene: Le-a arestat liderul, pentru organizarea unor manifestații neautorizate, iar acum reclamă o tentativă de Lovitură de Stat, prin încercarea de schimbare prin forță a guvernului.
În România, fix pentru aceeași situație, sunt anchetați cei care au împiedicat Lovitura de Stat din 10 August, adică jandarmii.
De unde poziția diferită? De la Corul de Bocitoare.
Exact așa se comportă unii politicieni români: se uită la televizor, îi mai trimit pe unii pe acolo să plângă cu talent, și strigă în gura mare: “ni se face o nedreptate!” Serios? Dar de când politica este Dreptatea-n vârf de băț?
Politica este despre interesul cetățenilor, despre arta compromisului și despre putere. Era interesul cetățenilor că guvernul să fie răsturnat cu forța? Dar dacă nu era curajul jandarmilor și al lui Carmen Dan, lăsată aproape singură de propriii colegi, plecați subit din București? Reușea? Sigur reușea Debarcarea Guvernului prin forță și instaurarea anarhiei; iar doamna Dăncilă, în loc să-i trimită bezele președintelui, se întorcea la Teleorman.
Cu toate astea, PSD nu și-a învăţat lecția. I-au zburat gloanțele pe la urechi, și în loc să atace, s-a băgat din nou în tranșee, într-un război de uzură, iar Iohannis a prins slăbiciunea: Îi călărește, la propriu.
În zi de vineri, după Revelion, când mai toată lumea e cu sarmaua încă-n gât, când el de obicei rupea poarta Cotroceni ului și se ducea-n poala lui Carmen, iese și spune: “ Mi se Rupe, eu vreau președinte încă o tură, iar pentru asta arăt că am sânge-n instalație, și fac doar ce vreau eu”
Interesant, nu?
Vrem nu vrem, asta face Iohannis: arată că știe cum este la Război, fix la acela de care vă vorbeam zilele trecute: iese din tranșee și atacă.
Singură replică pe măsură pe care poate să i-o dea PSD-ul este să-l suspende și să-l demită; o să sară deontologii măreți și cu dublă comandă și o să strige: “ Președinția UE!” Corect, dar Președinția este asigurată de Guvern, nu de Parlament! Cel care-l suspendă este Parlamentul, fix reprezentantul poporului!
Guvernul este Executivul”. Ce facem acum, oprim dezbaterea publică în România pentru că avem președinția Consiliului Uniunii? Nicidecum.
Este momentul în care Liviu Dragnea să beneficieze de faptul că nu este PM, ci președintele Camerei. La începutul Războiului a Atacat Corporațiile, Iohannis a contraatacat, iar acum Liviu Dragnea este în defensivă, și trebuie să atace din nou. De forța acestui răspuns depinde inclusiv soarta alegerilor prezidențiale din Decembrie. Personal, cred că răspunsul este Suspendarea. Din multe motive, despre care o să vorbim.
Gelu Visan
