Afara-i zi, da-ntunecat,
Tablou imund privirii,
Un zvon se-mprastie prin sat,
Pornit din Dealul Spirii.
Un june prim numit Ciolan,
Frumos, deștept ca cuca,
Veni sa ceara la cioban
Pe preafrumoasa Ciuca
Ei s-au bătut și ponegrit,
Orbește, fără rost,
Dar astăzi s-au îndrăgostit,
Să prindă cate-un post...
Mireasa, premier se vrea,
Ciolan, la fel tânjește,
Sa le împartă KIasus, vrea,
Însă nu izbutește.
„- Veniți la tata, mă copii,
Și ascultați de mine!
Pe rând pe post va voi numi
Și o să fie bine!
Un an jumate vei domni,
Iar tu, un an jumate.
Că dar de nuntă-oi oferi,
Promisiuni deșarte!
Iubiți-vă la nebunie
Și împărțiți mălaiul!
Pe tavă totul o să vie,
Ce bun și dulce-i traiul!
Nu vă-mbrânciți, nu vă loviți,
La ce v-ajuta sfada?
Dar nu vedeți, vă potriviți!
Și e destula prada!
Să-mi dați si mie și lui Humor,
Lui Arahat, că-i Nașul,
Doar ei la anul cu onor
Botează copilașul!
Blamați palavra și minciuna,
Poporu-i bleg și crede
Că voi le folosiți într-una...
Orbit demult, nu vede!
Și cu avânt, pentru popor,
Vă bateți cu dușmanii,
Cu toți aceea ce nu vor
Sa va doneze banii.
Ca sunt săraci și osândiți,
Aproape toți romanii.
La viața lor nu va gândiți,
Doar voi sunteți stăpânii.
Lăsați străinii sa le fure
Si pâinea, dar și banii,
Sa tacă mâlc și să îndure,
C-așa pățesc țăranii.
Vor libertăți, vor ajutor,
Le sunt de vreun folos?
Cu miile ei de Covid mor
Și-ajung cu toții jos.
Că din pământ au fost creați
Și în pământ revin...
De ce speranță sa le dați?
Așa-i scăpați de chin.
Ciolaniada e in toi,
Acum, se-mparte tortul,
Ei mor de foamete și sunt goi,
Iar noi, le furăm totul.
Priviți-i calm din avion
Cum în pământ se-ntorc,
Ce să le spui... au ghinion!
Iar noi, avem noroc!”
DUMITRU ILIESCU
