Măi oameni buni, mă dragi concitadini...
Plâng și eu cu capul la pieptul vostru de aramă, iar lacrimile mele se alătură a lor voastre în pârâiașe care se scurg năvalnic în Cacaina, Nicolina și de aici, în Bahluviu. Măă, au nu vede nimeni oare condiția deplorabilă în care a ajuns microbistul de fotbal al Iașului? Au oare nu vede Bunul Dumnezeu cum se zbat în durere miile, dacă nu zecile de mii, dar ce zic eu zeci de mii, când ei or fi cu tot cu Emigrația și poporul chinez, câteva sute de milioane?!
Băă ! Iașul nostru cel drag, cel fotbalistic, cel dătător de o pâine albă cu mac de 5 lei atâtor guri hămesite, elitiste și pupincuriste din politica locală, practic a retrogradat și de azi înainte sunt slabe speranțe de a mai pupa Liga Întâi!
Am văzut furia suporterilor care dădeau târcoale Stadionului Municipal, ba chiar ăștia au avut marele noroc să-și verse amarul aruncând cu cataroaie și lovind cu pomi tineri rupți de prin parc spinările semenilor lor de suferință din Brăila, cei cu ghinionul să oprească autocarul la trecerea prin Iași în fața Stadionului „Emil Alexandrescu”, ca să facă o poză de amintire că au trecut prin marele oraș al culturii... Curat ghinion! Aici erau aranjați strategic mardeiașii bulibașei Chirica (în veci fie-i slăvit numele!) – gata montați să-și verse năduful și zoaiele din creier pe jucătorii și antrenorii echipei lor de suflet, vezi Doamne că din cauza lor și numai a lor, Iașul fotbalistic a dat chix încă o dată și pe această direcție...
Rând pe rând, au căzut pradă gurii spurcate de ageamiu în ale fotbalului și chiar a sportului în general, foștii președinți de club de la Poli, foștii antrenori vremelnici, ba chiar și unii jucători aduși pe șmen pentru o bicicletă „mountin-bike” și o tabletă SAMSUNG, dăruită copchiilor presărați în lume de actualul bulibașă.
Chestia cu fotbalul, la Iași, e deja o veche tradiție! De La Moș Chiorpec Simirad încoace, care ura pur și simplu sportul în general și fotbalul în special, pentru că era chiar de lemn de plop cu mintea și cu piciorul, a urmat perioada lui Ghiță Sulă Tare (acu moale), un pătimaș al jocului cu bășica încă de pe toloaca Dorohoiului și mai apoi în armată, la Roman, în echipa Companiei 3 când avea meci cu Divizionul de tancuri. Bă, cel puțin Nichita ăsta se uita mult la televizor și îl idolatriza pe Gigi Becali – tizul său – dorind în adâncul sufletului de papugiu să îi calce măcar pe urme, dacă nu chiar să-i sărute tălpile.
Gigi al nostru când a ajuns el premare, a pus imediat stăpânire pe Stadionul pe care chipurile îl admenstrua Primăria și de aici până la tradiționalele meciuri săptămânale dintre „suptalternii” de la Citadin și Salubris, urmat obligatoriu de agape bine stropite cu vin și friptane de la sponsorul oficial Mihai Valer – patronul de la BORTA RECE, unde timpul trece – nu mai există acum nicio taină. Marele baron Gigi Amoroso cotonogea ca un țăran notoriu pe oricine îl ataca să-i ia mingea, înjura pe toți inginerii că nu-i pasează lui ca să dea gol, dar apoi se revanșa numindu-i în funcții de conducere pe aceia cărora le învinețea picioarele. Unul dintre ăștia este Mugurel (Murmurel) Laicu – fost director genital la DRDP Iași, actualmente țucălar al lui Chirica în Consiliul Local, din partea PSD Iași. În virtutea acestui privilegiu și a banilor vărsați în fotbal pe căi mascate cu reclamele pe stadion, ale „Regiilor” primăriei - care aveau oricum exclusivitate la toate lucrările - Gigi a început să controleze din umbră și clubul, dând indicații antrenorului, ba chiar dictând „cu banii lui” toate transferurile de la care avea parandărătul asigurat. Încetul cu încetul, toți l-au recunoscut de „Jupân” și nimeni nu mișca un deget fără „indicățiile” sale prețioase. În toată această vreme, puradelul Mihai Chirica era mâna dreaptă murdară a lui Gigi, cea care îi ținea socoteala și la bani și la budă. Mihăiță îl moștenea pe „Tătucul” Simirad, era imun și complet „out” în privința sportului, practicând doar sporul alb de cearceaf, ca Penisul – de câmpul muncii și de masă copioasă. Aici era maestru la „futting shot” deschizând chiar și o Academie la concurență cu mentorul Gigi, care îl invidia de departe.
Practic, Mișu cel viteaz prindea de la maestru doar partea de inginerie financiară de la transferuri, de la vânzare/cumpărare de meciuri, el nu-și băga nasul în chestiunile „pur tehnice” precum valoarea unui fotbalist, antrenor sau chiar potențial Președinte de club. Aici Maestrul primar ce își aroga deja titlul fals de „investitor” de stat și patron de drept al lui Poli Iași, tăia și spânzura. El își făcea staff-ul, el controla sumele de lovele care plecau acolo și acolo, el dădea serviciu unor foste glorii fără prea multă școală care după „pensionare” nu prea aveau altă alternativă de a mai câștiga de-un pachet de țigări, că de mâncat și de băut rămânea pe mese. Cimitirul fosilelor era Stadionul, că acolo erau la firul ierbii și acolo dorea să-i găsească „nea Gigi” când venea la saună după un meci cu băieții pe Terenul 2 și „făcea recuperare”. Evident, se consuma apă încălzită în bazin, la dușuri, la saună, se consuma și gaz metan fie iarnă, fie vară, doar venea Imperatorul Iașului cu suita lui de golani bețivi.
Chirica doar știa asta, doar vedea, el era ca și Sindicatul: participa, dar nu se băga! Da, și ouțele au cam tot aceeași funcție, dar ei spuneau Sindicatul.
Ok! Marele Gigi este șutuit afară de procurorii politici de la DNA București, o vreme se mai scaldă la stadion, mai aleargă de hoha pe pista de atletism în dorința de a intra la pușcărie „în formă”, dar încetul cu încetul Mihăiță Bulibașa pune mâna pe hățuri și trage de ele pe turta lui. Era un domeniu pe care totuși nu îl stăpânea aproape de loc în profunzime, dar cum te poți impune ca șef? Simplu. Clasic. Dezbină și condu. A pus orice eșec pe seama unuia sau altuia, a început să condiționeze finanțarea subterană a clubului cu diverse lucruri care țineau de voința sa, iar de aici până a crea discordie și ură între jucători, antrenor și Președinte de club, nu a fost decât un pas făcut firesc. El știe una și bună. Banul cumpără orice, iar lipsa acestuia te face dependent de ăla care îi are și care ți-i poate da.
Au început să cadă rând pe rând Ambrozie, Prunea, Paraschiv – ca președinți – apoi antrenori ca Pancu, Cristea, Mihai Teja, Rednic, etc.
De jucători, nu are rost să mai vorbim, că aici Chirica a lăsat mână liberă președinților vremelnici și antrenorilor, că el chiar nu știa nimic, dar apoi avea motiv să-i ejecteze pe cei mari.
Dragilor, la Iași de trei decenii fotbalul este bătut de vântul mafiei locale, cu înturlucări în politică și în Administrație.
Până nu va fi preluat clubul de un FINANȚATOR adevărat, care să aibă și să dorească să câștige bani curați din fotbal, unul care să nu aibă NICIO treabă cu Primăria decât să achite taxa pentru Stadion ca unui furnizor de Servicii, până atunci nu se poate vorbi vreodată de performanță. Asta o dovedesc cluburi din localități mici, fără putere economică, dar care au finanțator propriu, au succese notorii! Clinceni, Voluntari, Giurgiu, sunt doar două-trei exemple, nu mai este vremea șmenurilor mascate cu politicieni.
Suporterii Iașului sunt intenționat manipulați de Presă fidelă lui Chirica, sunt îndoctrinați și îndreptați să-și verse mânia către oricine, dar nu împotriva vinovatului principal: Mihai Chirica – actualul păpușar habarnist carte își bagă nasul peste tot, inclusiv acolo unde nu se pricepe, dar dacă se poate șuti orice, de la o ladă cu bere în sus, el vrea să dicteze.
Ieșeni! Ieșiți cu mic cu mare în fața Primăriei, spargeți geamurile de la cortul Bulibașei, șutuiți-l în curtea primăriei, albiți-l cu iaurt Danone cu aromă de vărsătură, cel care a bulibășit Iașul! Acolo este principalul vinovat! Celălalt este acum sub pază, iar mentorul inițial se află în Plata Domnului.
GABRIEL MIHAILA
