Trebuia să fac Revizia la instalația de gaze, plus că avea și scadența la doi ani de Verificare la aceeași instalație. Plus încă și faptul că totodată venise și scadența la verificarea Centralei termice. Nu știu să vă spun care ar fi diferența între Revizie și Verificare la o instalație de gaze, că doar se uită unul și „miroase” cu o sculă care ar „piui”, dar una e la zece ani și cealaltă - „verificarea” - este din doi în doi ani. Verificarea include și Revizia, dar nu și invers! Sper că acum ați înțeles, că altfel... Cum sunt firme ca și ciupercile după ploaie care se bat între ele și se calcă pe picioare să te prindă ca să-ți ia 170 de lei cât costă o Revizie, m-a sunat deja din luna mai o doamnă care fusese în urmă cu doi ani cu firma ei de verificare și m-a amenințat că „în iunie am scadența!”, iar dânsa nu admite să nu fac tot cu firma ei.
În iunie-iulie aveam pe cap alt proiect de dus la capăt, așa că i-am spus că fac în august toate daravelile.. Așa că o sun și mă „programez” ca și nevastă-mea la „hair-stylist” sau la manichiuristă pentru ziua de azi... „la prima oră” îmi precizează. Care e aia, o întreb eu? Păi pe la 8-8,30. Bine. Îmi convine.
La ora opt fix și ceva sesizez un ciocănit ușor în ușă, deși sunt la un metru jumate de ea și scriu la gugulator. Am sonerie, dar mulți probabil că se tem să nu se curenteze. De multe ori deși aud, nu deschid din plăcerea de a găsi ei soluția. Sunt chiar animale care caută din instinctul primar să intre sau să iasă dintr-un loc.
Mă rog, îi deschid și intră o femeie aproape de vârsta pensionării și un tinerel cu un costum de culoare roșie cu dungi reflectorizante pe pantaloni, iar pe tricoul decolorat scria ceva pe spate, gen numele SRL-ului. Amândoi, cu două gentoaie mari dreptunghiulare, așa cum au ceferiștii de la revizia de linie și vagoane și le cară pe umăr agățate cu o curea. Nu am înțeles la ce le trebuie și ce fac ei cu ce este înăuntru în geantă, pentru că la mine s-au folosit doar de un pix cu care femeia a completat 1997,18 formulare în trei exemplare, ca la facturi sau la rețete medicale. Băietanul care era cu ea a intrat la centrala montată în bucătărie cu o sculă piuitoare și apoi a ieșit pe hol de i-a dictat madamei care scria la masă, un număr interminabil al noului contor de gaz pe care tocmai mi l-au schimbat alții în mai.
Până acilea totul este ca în filmele românești. Nu se întâmplă mai nimic, nu există o intrigă mai serioasă, dar un regizor „toarnă” un film plătit de unii fraieri cu gândul că s-a născut încă un Scorsese sau un alt Sergiu Nicolaescu.
Ambii mi-au spus că ei aveau înțelegere să vină odată cu INGINERUL, dar ăla era plecat în Bucium la altă adresă, așa că „traficul infernal” era de vină că nu a ajuns încă... Hei, dar nu e problemă! Dânșii și-au făcut treaba, eu le-am spus că în urmă cu doi ani la precedenta Verificare mi s-a spus să schimb filtrul de zeolit la centrală, însă eu nu am făcut spre rușinea și recunoașterea mea spășită acest lucru...
„Asta Inginerul rezolvă”. Îmi spune puriul.
Pleacă primii și așteptam să vină celălalt, adică INGINERUL. Peste aproape o oră aud voci pe holul din fața ușii de la intrare și unul cred că vorbea la telefon. O bătaie imperceptibilă în ușă și aplic „metoda lui Pavlov”, cea cu crearea instinctelor. De data asta se proptește în sonerie precum comunistul Vasile Roaită pe mânerul sirenei de la „Nicolina” - când cu grevele din 1933. Deschid iar ușa și văd doi tinerei până la 30-35 de ani cu gențile de ceferist în dotare „în civil”, deci fără uniforme, ca să se știe că ei sunt ingineri... de să le rupă umerii firavi de fătălăi efeminați.
Îi adaug în apartament și le indic să urmărească semnul cu un triunghi roșu și un punct albastru ca acela către Cabana Trei Brazi ca să ajungă la Centrală.
Îmi spun să dau drumul la chiuvetă la apa caldă. Resemnat le spun că la mine nu facem apă caldă cu gaz metan și le arăt boilerul electric de 100 de litri de vis-a-vis de centrală. Uimit, Inginerul mă întreabă de ce folosesc curent electric să fac apă caldă dacă am centrală pe gaz. Îi răspund „pentru economie!”. Omul, siderat, îmi spune că gazul este mai ieftin decât curentul. Nu am intrat în polemică cu un „inginer” din ultimele promoții ale politehnicii, dar i-am spus că avem meserii înrudite, adică eu sunt constructor și după ce am rezolvat două derivate și trei integrale, am extras radicalul din cifra de logaritm natural și a reieșit că tot curentul electric este mai rentabil, pentru că termostatul de la boiler îmi ține o cantitate de 100 de litri de apă la 70-80 de grade C și nu trebuie să pornească când spală soția o farfurie și o tigaie. Gazul însă pornește și arde până ea spală și coada de la tigaie. „Dom Injiner” a tăcut imediat, că probabil nu avea la dânsul rigla de calcul.
Îi spun că așa cum am anunțat-o și pe „madoamna” care a fost cu Verificarea și Revizia - precum Părintele cu Ajunul - vreau ca ei să-mi schimbe filtrul de la Centrală.
„Aveți filtru de rezervă?” mă întreabă inteligent Injinerul.
„De unde să am eu filtru, am spus doar la telefon ce problemă am, ca să veniți pregătiți.” 
„Păi de obicei când se vând centrale – mai ales românești, că a mea este clasica „MOTAN” – se dau și ceva piese de rezervă.”
„Tăticu, am centrala de prin 2008 și chiar dacă o fi avut ceva, nu mai știu nimic pe unde ar putea fi acele șurubele.”
„Mda... dar cheie cu ce să desfac gulerul la capacul filtrului aveți?”
Mă uit la el ca Zelenski la Putin și nu rabd să-i spun de la obraz. „Cum bre, eu să am scule? Voi veniți cu gentoaiele alea de vă dăulează și îmi cereți mie o biată cheie din plastic?”
„Păi noi avem o droaie de scule, dar nu purtăm și chei din astea, că sunt multe tipuri și nu ne încărcăm cu dotări inutile”.
„Așaaa? Păi atunci ne luăm la revedere și voi căuta altă firmă care are și o amărâtă de cheie.”
Băiețașii memoraseră bine traseul cu semnele pe care ajunseseră la bucătărie, așa că au făcut cale întoarsă și au evacuat locuința pe cărarea pe care au venit.
Deja am găsit pe alții cu care am discutat în amănunt ce probleme am, ce filtru vreau schimbat și ce cheie au ei nevoie. A rămas pe săptămâna viitoare. Pentru mine nu e nicio grabă, că până când dă frigul mai am ceva vreme... „Cheie, hai? .. vă muma în...”
GABI MIHAILA
