O adolescentă îi întreabă pe Warren Buffet și Charlie Munger despre „de-dollarizarea” lumii...
Fata: Domnule Buffet și domnule Munger, bună ziua! Numele meu este Daphne și am 13 ani. Acesta este al șaselea an consecutiv când particip la întâlnirea Berkshire Hathaway! (N.B: companie de investiții condusă de Buffet și Munger). Am avut privilegiul de a vă pune întrebări amândurora în anii precedenți.
Astăzi v-o adresez pe aceasta:
După cum știți, datoria națională a SUA a ajuns acum la 31 trilioane de dolari, ceea ce reprezintă 125% din PIB-ul american. Între timp, în anii precedenți, Rezerva Federală a SUA a comunicat că intenționează să monetizeze datoria prin tipărirea a mii de miliarde de dolari. Chiar dacă insistă cu „luptă împotriva inflației”. Economii precum China, Arabia Saudită și Brazilia se debarasează de dolar pentru a se salva de această situație. Întrebarea mea este următoarea:
„Este posibil să ne confruntăm în viitor cu o eră în care dolarul nu va mai fi moneda de rezervă a lumii? Cum se pregătește Berkshire pentru această eventualitate? Și ce putem face noi, ca cetățeni americani, pentru a ne proteja de ceea ce pare a fi începutul „de-dollarizării?”.
Buffet: 
« Ar fi trebuit să vă cer să veniți aici și să răspundeți la întrebări! Ha, ha. Este foarte interesant...Suntem moneda de rezervă a lumii și nu mă pot gândi la nicio altă monedă care ar putea deveni ...
Nu cred că cineva înțelege mai bine decât J. Powell și...uh...uh...dar el nu are control asupra politicii pure...El trimite câteva indicii din când în când... și nu au existat întrebări când... um...um... s-a întâmplat... pandemia... adică erau deja probleme, dar... nimeni nu știe cât de departe se poate merge cu banii de hârtie înainte de a scăpa de sub control... mai ales când ești rezerva monetară a lumii, nimeni nu are răspunsul la asta!
(...) Cred că trebuie să fim atenți, am învățat cu toții despre keynesianism (https://fr.m.wikipedia.org/wiki/Keyn%C3%A9sianisme) și beneficiile pe care le-am obținut de pe urma lui în SUA.
Am făcut tot ce am putut pentru a preveni inflația în timpul războiului, iar războiul s-a încheiat în august 1945... Iar în ianuarie 1946 - nu am cifrele exacte în cap - dar cred că în ianuarie 1946 rata inflației era de 1%, iar la sfârșitul anului era de 15%, cred!
Acestea sunt amintiri...
Este ușor pentru America să facă multe, dar dacă faci prea multe este foarte greu să îți revii...odată ce ai dat drumul la „geniul din lampa sa”... oamenii își pierd speranța în moneda lor. Iar oamenii reacționează foarte diferit (în funcție de rata inflației), întrucât atunci când au încredere în banii lor, îi pun în bancă sau într-un plan de pensii și cred că vor face ceva cu ei, având aceeași capacitate de investiție.
Se schimbă economia și orice se poate întâmpla după aceea... și nu pot prezice, nimeni nu poate, dar nu o duc bine (N.B: FED) și vom vedea... ăăăă... știți că am votat pentru ambele partide și... este... nu se limitează la politicienii din orice partid...
Unii oameni înțeleg ce fac, alții nu și ...știi că m-au pus într-o comisie medicală și eh...nu înțeleg tot ce fac... este în regulă dacă...dacă nu controlezi totul în ceea ce faci...nu poți fi toți Isaac Newton dar nici nu poți să te învârți în jurul tău luând decizii și pretinzând că poți. Nu stăm atât de bine în a stăpâni anticiparea inflațiilor care se întâmplă de la sine.
Nu mai stăm atât de bine ca înainte, iar Berkshire este mai bine pregătit decât majoritatea centrelor de investiții pentru aceste vremuri. »
preluare de pe Telegram de
GIGI PETROVAN
