Nu se poate așa ceva!
Cunoașteți genul ăla de bărbat pe care tre’ să-l lauzi și când face un căcat? Tu tre’ să stai acolo și să zici: moamăă, bă cuaie, ce căcat frumos și cu moț ai făcut?!
Am eu unul ca ăsta acasă.
Frate, al meu e un mocăit, genul ăla de coi în găleată, care atunci când îl pui sa facă ceva, te face sa-ți dorești să-l omori în cel mai sadic mod. Și pe el și pe mă-sa, ca nici aia nu tre’ să scape.
Eu, de regulă fac tot prin casă. Repar orice, că, na, până și al meu zice că el s-a măritat, nu s-a însurat.
Bă, da într-o zi, îl pun pe al meu să-mi schimbe și mie un bec din sufragerie, sau living, pula mea, ca așa se zice mai modern, ca doar, toată lumea știe engleza de baltă și noi nu mai suntem chiar romani. Secolul 21 plm...
Bă și începe s se coiască.... Păi până și-a adus trusa de scule... Ditamai trusa, frate, de ziceai ca are ditai lucrarea. Până a găsit pe ce să se urce... Că ne trebuia o scara cu 12 trepte, poate una d’aia de pompieri, că la câtă casă avem, castelul reginei Cămila e mic copil, e foarte greu să schimbi un bec la candelabrul cu doua becuri, gen aplică de 12 lei de la Praktiker, știți ce vă zic?
Bun... și aduce minunea toate alea la fața locului, ca mă uitam la bec și mă uitam și la ce era în mijlocul sufrageriei mele și îmi venea să-i spun... Stai, nu te apuca! Sa chemam și imeleul și garda națională, un elicopter sa survoleze blocul, ca poate o fi nevoie. N-am zis, m-am abținut! Cu greu!
Și începe.... Scoate becul din cutie... Se uită la cutia de scule și scoate ditamai șurubelnițele.
Ce plm, faci cuaie cu șurubelnițele, că e aplică.... Aplică - bec... Bec – aplică.
Lasă becul, pune șurubelnița la loc, și mai așează puțin scara. După ce așează scara mă întreabă pe mine unde e becul.
În cur la mă-ta aia care te-a făcut ea așa, în reluare, ca i-a fost lene și sa dea din craci, d’ aia ai ieșit așa. Daaaarrrr.... Mă abțin și îi arăt becul.
Se urcă pe scară cu becul în mană. Se dă jos, lasă becul, se urca iar, scoate aplica, se dă jos, lasă aplica, ia becul, se urcă pe scară cu becul.... Ajunge sus cu el, zic, mulțumesc Doamne, a ajuns prostul sus cu becul...
Acu numa’ să-l pună...
Se uita la mine.... Nu e bun!
Am zis ca fac infarct.... Bă, abia ajunsese sus cu becul.... Era pe punctul să-l schimbe. Noi eram fericiți, toată lumea avea lumină și el trăia, ca îmi venea să-i dau un șut la scara aia în pula mea, ca nu mai puteam.
Zic, stai acolo ca ți dau altul, orice ar fi, nu te da jos..
Mă duc repede, îi dau altul și îl schimbă. Bă, l-a schimbat!
Frațică, sărbătoare internațională, cineva să dea drumul la artificii... Aduceți șampania.... Mă îmbăt, ce pana mea!
Îl vad că se uita mândru la mine de parcă a reușit sa lumineze toată planeta și încep...
Cuaie, bine ca l-ai schimbat. Ai făcut o întreaga națiune fericită. Puteam să-l schimb și eu, dar sigur nu lumina așa frumos și nici nu avea forma asta așa ovală, de parca e vreo pictura de a lu Picasso... Doamne, cum arată aplica mea, cu becul pus de tine. Sa-mi bag ceva de se mai vede ca am dat 12 lei pe ea.... Zici ca e ditamai candelabru... Doamne, ce bine cade lumina de la bec pe ea..
Acu, marș în plm jos de pe scară că nu mai rezist și te împing.
PS: Textul nu îmi aparține, dar am râs de am leșinat, eu am bărbat meseriaș.
Vipera neagra
(preluare de la)
ALUNA CONSTANTINESCU
