Bă fraților, bă luptătorii mei....
Primesc la redacție niște capturi de ecran anonime de la câțiva to’ași speoni „dă bine” care îmi amintesc mie și altor camarazi aprigi în luptă de vremurile tulburi de acu vo șapte ani, când eu mă zbăteam cam de unul singur să capacitez societatea civilă reală din Iași, să sară la gâtul Bulibașei Chirica ce a bulibășit Iașul și a adjunctului său Ghiță Sulă Tare (acu moale) care îi era ȘĂF pe hârtie....Ăștia doi au fost complici la crima ecologică împotriva teilor pe Ștefan cel Mare și Sfânt. Unii știu, alții NU VOR să mai știe....
Ei bine, când zarva era în toi, mă enervasem la culme că atenția fusese distrasă de niște flaifuteri „den târg” care o țineau langa cu gazurile de șest de la Pungești (bă spioane să trăiești!). Pe semne că #șîeu îi încurcam pe ei că le intram în urechi și în gură ca o muscă din aia enervantă care nu te lasă în pace. Pe atunci pornea după Pătlăgica Montană din Vest, Revoluția de la Pungești,
unde răzeșii lui Ștefan cel Mare își ridicaseră corturile și pregăteau lupta cu armata de mercenari a Jandarmeriei ce apăra dreptul americanilor să găurească sfântul ogor ca să scoată un gaz puturos pe care tot ei să-l vândă Europei...
Bă oameni buni.... pe atunci eram continuu asaltat și axfisiat de tot felul de flaifuteri care se băgau în ochii și sufletul meu ca să-mi capteze atenția, să mă captureze să lupt cu cuvântul scris pentru cauza lor.
Primeam vizite, eram bombardat cu informații contradictorii pe Facebook, toate ca să mă convingă că „ăla e securist”, ba nu, că ălălalt e de la „doi și-un fârtai”, iar ăla e acoperit de la Jandarmerie, că ăla e turnător la Poliția de Frontieră, etc
Doi „activiști” se zbăteau de ceasul morții să-mi intre în grații prin intermediul camaradului meu de armă Virgil Iordache, un prieten la care țineam și țin și azi pentru că în ciuda vicisitudinilor și a multiplelor eșecuri, merge înainte mânat de un patriotism sincer – spre deosebire de alți fulăi deveniți ipochimeni.
Experiența mea de viață dobândită cu cicatrici pe pielea-mi tăbăcită de atâtea răni acumulate din bătălii cu Sistemul, mi-au aprins ledurile imediat când personaje dubioase ca un Dan Frunzetti Franco (nume tipic de spion), sau Constantin Pâslaru (un ins care s-a bandajat chiar la o mână ca să pară credibil că i-ar fi luxat-o jândarii lui Nichita) mă asaltau din două motive: să intre pe lângă mine ca să mă citească și să raporteze în ce tabără mă situez și ce funcție am în Mișcare și „al doilea”, ca să mă racoleze eventual ca să mă folosească în misiunea lor.
Așa cum v-am zis adinioară, radarul meu funcționează și acum și le-am dat cu flit după ce i-am prețăluit...„Hai, pa și pu la toată lumea”. Viața m-a împins să-i dau uitării în p...aza mării, dar iote ce îmi vine pe „fibra oftică”! 
Băi să fiu a dracului! AutoDănunț public după modelul lui Turcescu! Omul nu a mai suportat presiunea la care se supunea singurel și s-a hotărât să-și curme suferința și să spele cu DERO murdăria de pe onoarea progeniturilor sale în viitor și s-a detonat! Da nu vă hliziți breo, că e chestie serioasă! Ca în filmele cu retardați, Fruinzetti însăilează o poveste după Petre Inspirescu și elucubrează cum a semnat el un angajament să se angajeze la SRI, da ofițerul „recrutor” care e altul decât cel „de legătură” au lucrat și l-au aruncat pe el între liniile inamice cu o parașută cu care umbla pe atunci alt contraspion trist – Costache Pâslaru. Ăsta – și alții din aceeași Unitate Operativă – s-au crucit și s-au mobilizat la ordin să-l liniștească pe Frunzetti punându-l să șteargă bomba cu care el ar fi vrut să intre în istorie: 
Bă neamule, rău a ajuns țărișoara dacă SRI e nevoit să angajeze la hurtă asemenea imbecili care își pun în chept insigna „șpioninteligent” cu bare tricolore.
RECHINUL DIN CACAINA
