ARHANGHELUL GABRIEL

hfdhfjjj

Undeva, în preistorie - atunci când eram io tânără și aveam ușoara senzație că-s și mișto - deși privind în urmă, am certitudinea că-s mai mișto acum, aveam un prieten. Pe vremea mea i se spunea gagic.

Mărturisesc ca l-am ținut ascuns bine,  fiindcă în timpurile alea dramoleta era în floare. Riscai sa te bată mă'ta și tac'tu sau să ți-l fure colegele.

Mah, eram clasa a 10-a si încă purtam ciorapi flaușați si pantaloni pe sub sarafan, așa că de unde dreaq  pretenții.

Cum spuneam, aveam tahicardie când îl vedeam, că așa ard eu. De tot...

 Încerc  să-mi amintesc cum îl chema, că așa se întâmplă după o vreme, nu poți să ții minte toți bolovanii stelari. Mai bine e sa-i numerotezi cu cifre. Ăsta era nr 2, number twoo. Ca Number One fu un profesor pe care l am iubit în taina. Si abia nr 3 și ultimul din viața asta fu Omar Shariff.

Sa revenim la bolovanul stelar. Gata, asta e, Gabriel îl chema. Ne pupam în parc la Plumbuita. Io plină de fluturi în stomac, el în clasa a 11 a.

Era frumos. Mergeam pe jos, de mână, de la Universitate până la Obor. Doamne, câte flecuri am mai pus la singura pereche de pantofi. Albastri...

Mi s-a părut că a durat o veșnicie. Era așa ca o vrajă continuă. Ca o amețeală permanentă ce mă cuplase la un dans aparent fără sfârșit. Trei luni a durat.

Pana în ziua în care am aflat ca băiatu' e repetent.  Adică repeta clasa a 11-a, înțelegeți?

Mi s-a spart porțelanul cerului în și pe cap. Durerea aia frumoasă din plex a luat calea leșinului. Se năruise totul. Rulam pe drumul imposibilului...eram parte a grupului restrâns de eminențe...

Si cum va spuneam Gabriel îl chema. Mi-am amintit chiar și numele de familie, așaaa, i-am trimis bilețel că vreau sa ne vedem.

Ne-am văzut în parc la Obor,  lângă statuia  „Țăran 1907”. I-am spus că am aflat ca-i repetent și că nu mai putem continua că nu e pe standard. Dar ca putem rămâne prieteni....

Ăsta s-a-ntors, s-a uitat în ochii mei plini de lacrimi, mi-a dat după ureche o șuviță încăpățânată și rebelă și-a zis plin de emfază:

- Nu-i nimic. E una la a 9-a C care se ține după mine!...

DANIELA  TARAU

 

Featured

DIFERENTA

Am considerat că trebuie să distribui pe cât mai multe grupuri și pagini - pe care pe unele le administrez eu și pe altele nu - acel mic flaier cu Programul în câteva puncte pe care partidul SOS România <

BULIBASA PENTRU IASI

La locale, ieșenii nu au pe cine vota!

Zi de zi, pe str. Stejar sunt parcate în același loc niște mașini  particulare. În dreptul aceleiași case. O fi firmă, o fi loc de randevu, nu se știe exact.

Mihail Moldoveanu Tue, 05/21/2024 - 14:56
TARA FAGADUINTEI

Primesc pe privat un mesaj de la o prietenă de Facebook, prin care îmi spune că altă amică a ei i-a dezvăluit din surse apropiate  de la granguri din Poliție și Servicii că au în prezent o frenezie soră cu nebunia ca să-și pregătească o iminentă „evada

Gabriel Mihaila Sat, 05/18/2024 - 06:49

TRADATORII

Norocul meu în viață a fost că am învățat tot timpul din greșelile mele și ale altora... Am greșit poate o dată, dar niciodată a doua oară cu același lucru.

MAXIMA RUSINE

Sunt cât se poate de sincer cu voi.

M-am apucat să scriu acest articol cuprins de maximă indignare, ură și rușine în fața românilor .

Mihail Moldoveanu Sat, 04/20/2024 - 10:23
VREMURI NOI? IARASI NOI!

Este campanie electorală pentru „locale” din câte înțeleg... Prin oraș banere imense cu mutrele jnapanilor pe toate gardurile.

Gabi Mihaila Tue, 04/16/2024 - 07:26
SIMILARII LUI SIMIRAD

Când mă gândesc la faptul că există în prezent în Iași – cu drept de vot – Cetățeni tineri care nu au prins „primele alegeri libere”  din 1992 organizate de FSN, parcă mă apucă un fior pe șira spinării...

Gabriel Mihaila Sat, 04/06/2024 - 13:43
TEHNOCRATI MEDICALI

Dezbatere „servită”, cu dedicație, la BZI. Nu se cunosc sponsorii darului cu fundă roșie, dar aceia dintre noi cu puțină tăbăceală la creierul mic și stingher, au mirosit adresa.

Gabi Mihaila Thu, 04/04/2024 - 12:57

S I M U L A R E A

De multe ori ar trebui să lăsăm goana asta nebună cuprinsă de frenezia  banilor care fie că sunt foarte mulți, fie că sunt foarte puțini, ne ocupă mintea și ne comandă creierul fără să mai fim capabili să gândim puțin cu capetele noastre. Consecința?