Undeva, în preistorie - atunci când eram io tânără și aveam ușoara senzație că-s și mișto - deși privind în urmă, am certitudinea că-s mai mișto acum, aveam un prieten. Pe vremea mea i se spunea gagic.
Mărturisesc ca l-am ținut ascuns bine, fiindcă în timpurile alea dramoleta era în floare. Riscai sa te bată mă'ta și tac'tu sau să ți-l fure colegele.
Mah, eram clasa a 10-a si încă purtam ciorapi flaușați si pantaloni pe sub sarafan, așa că de unde dreaq pretenții.
Cum spuneam, aveam tahicardie când îl vedeam, că așa ard eu. De tot...
Încerc să-mi amintesc cum îl chema, că așa se întâmplă după o vreme, nu poți să ții minte toți bolovanii stelari. Mai bine e sa-i numerotezi cu cifre. Ăsta era nr 2, number twoo. Ca Number One fu un profesor pe care l am iubit în taina. Si abia nr 3 și ultimul din viața asta fu Omar Shariff.
Sa revenim la bolovanul stelar. Gata, asta e, Gabriel îl chema. Ne pupam în parc la Plumbuita. Io plină de fluturi în stomac, el în clasa a 11 a.
Era frumos. Mergeam pe jos, de mână, de la Universitate până la Obor. Doamne, câte flecuri am mai pus la singura pereche de pantofi. Albastri...
Mi s-a părut că a durat o veșnicie. Era așa ca o vrajă continuă. Ca o amețeală permanentă ce mă cuplase la un dans aparent fără sfârșit. Trei luni a durat.
Pana în ziua în care am aflat ca băiatu' e repetent. Adică repeta clasa a 11-a, înțelegeți?
Mi s-a spart porțelanul cerului în și pe cap. Durerea aia frumoasă din plex a luat calea leșinului. Se năruise totul. Rulam pe drumul imposibilului...eram parte a grupului restrâns de eminențe...
Si cum va spuneam Gabriel îl chema. Mi-am amintit chiar și numele de familie, așaaa, i-am trimis bilețel că vreau sa ne vedem.
Ne-am văzut în parc la Obor, lângă statuia „Țăran 1907”. I-am spus că am aflat ca-i repetent și că nu mai putem continua că nu e pe standard. Dar ca putem rămâne prieteni....
Ăsta s-a-ntors, s-a uitat în ochii mei plini de lacrimi, mi-a dat după ureche o șuviță încăpățânată și rebelă și-a zis plin de emfază:
- Nu-i nimic. E una la a 9-a C care se ține după mine!...
DANIELA TARAU
