În seara asta am simțit nevoia să stau de vorbă eu cu mine însămi... Am trecut si trec prin multe dureri în viață pe care nici nu credeam si uneori nu cred că le pot depăși singură. Dar în ciuda acestui lucru, eu sunt încă aici, încercând să supraviețuiesc în fiecare zi.

Când eram copil credeam ca lemnul de nuc se face din nuci.

Nah, și auzeam că lemn de nuc în sus, lemn de nuc in jos...si visam la un birou. Mă rog, nu prea aveam io idee cum arată, da' îl vedeam p'ăla din biroul directorului școlii și făceam o asociere de numa' numa'.

Mamaia mea făcea colivă. La ea am luat contact cu cea mai bună chestie dulce pe care am mâncat-o în viața mea.

Undeva, în preistorie - atunci când eram io tânără și aveam ușoara senzație că-s și mișto - deși privind în urmă, am certitudinea că-s mai mișto acum, aveam un prieten.

Poate unii dintre voi ați crescut cu frigider in casă. Eu nu. Cea mai buna apă era aia din fântâna când dădeai găleata la fundul apei. Cu scârțâit de lanț precum scrâșnetul beemeveurilor din zilele noastre.

Pe o ploaie perfectă, acum mulți, foarte mulți ani, atât de mulți că nu mai știu nici eu câți, pe când eram un boț de om nițel mai răsărit mi-o luat mama cizme de cauciuc. Fără pretenții. Fără floricele. Și fără ștaif.

GEERT WILDERS – președintele Partidului Democrat olandez, a fost invitat de Senatul Statelor Unite ale Americii să țină un speach.

De vreo săptămână ne-au invadat orașul o mulțime de oameni, au bulversat circulația, au luat cu asalt magazinele, au dat viața ieșenilor peste cap.

E o lume pestriță, de la tineri frumoși, copiii, persoane în vârstă, până la persoane dubioase, cerșetori.

Doar pentru Dumnezeu, neam și țară! Haideți să refuzăm Uniunea Europeană, imperialismul  american, de dragul valorilor noastre autentice și al independenței noastre naționale!

La ce-i trebe Morții coasă?

- Tu ești fierarul?

- Nu, cofetarul… fac prăjituri cu barosul…