Am în gând că poate pot
Să-ți zidesc o barieră
Și să vii la mine-n gând,
Cu bilete efemere...
Infantilă într-un joc
De iubire clandestină,
Mi-ai pus spini în trandafirul
Care n-avea nici o vină...
Puerila atmosferă
Se va transforma subit,
Într-o dragoste eternă
Dintre doi ce s-au iubit...
De-ai să poți uita chimia
Ce te-a măcinat o vreme,
Îmi vei frânge inima
C-un pumnal din fier de stele...
Mă mai doare încă pielea
Unde tatuajul tău
A rămas lipit de carne
Și ți-l simt atât de greu...
Neînțelesuri și-înțelesuri
Mi-au fost dure-învățăminte...
Azi, mi-aș lua bilet spre unde,
Însă sufletu-ți mă minte...
Franjurile timpului
Atârnate la ferestre
Îmi orbesc privirea caldă
C-o iubire indiscretă...
Falduri de mătăsuri fine
Atârnate peste tot,
Guri flămânde de iubire
Bat într-una pe la porți...
Eu te trag de mâna-ți rece,
Te voiesc pentru o viață,
Însă tu, rămâi tot tainic,
În clepsidra ta de gheață...
Trag obloanele în jos
Și sfioasă-ncep să plâng
Lacrimile-mi șiroiesc...
Au ajuns la tine-n gând...?
Ne-ntorcându-ți nici privirea,
Nici tot trupul tremurând,
Nervii ți-i întind la maxim
Poate-ncepi și tu să plângi...
N-ai să-mi mai privești nici ochii,
Căci nicicând n-ai prețuit
A mea pleoapă ce-ți închide
Chipul tău în asfințit...
IOANA STROE